Degeaba faci curățenie de Paști în casă dacă trăiești în vraiște pe viață!

Stocăm cu toții o grămadă de lucruri … cărți, haine, mobilă, cratițe, hăinuțe de copii, jucării, vase și veselă, de toate pentru cei mari sau mai mici, patrupezi sau bipezi.  Pe unele le folosim zi de zi, altele mai rar și multe dintre ele ne prisosesc. Fiecare avem în casă unul sau două sertare, dacă nu și mai multe, pline de grămezi de obiecte uitate și ascunse. Sertare care nu servesc altui scop decât să adăpostească lucrurile cărora nu le-am găsit alt loc. Cutii cu pantofi cărora le-am uitat existența. Saci cu haine pe care am decis să le păstrăm, că nu se știe niciodată. Prosoape vechi, prosoape noi, unele decolorate, dar toate păstrate. Șosete în perechi, altele desperechiate, unele rupte, altele în mai multe sertare refugiate. Tricouri de demult, tricouri mai noi, tricouri rupte dar bune pentru ziua de văruit. Blugi mai albaștri, blugi mai decolorați, blugi cu găuri, slim-fit, drepți, evazați, care ne-au rămas mici, care ne sunt prea largi sau blugi pe care ii păstrăm pentru ziua aceea îndepărtată când poate vom încăpea din nou în ei. 

Avem în casă sifoniere cu rafturi pline de haine pliate, puse una peste alta formând grămezi pestrițe. Haine atârnate pe umerașe dar care nu se mai văd, pierzându-se în atâtea lucruri înghesuite. Deschidem șifonierul, aruncăm o privire, apoi ne spunem, în special noi femeile: “Nu am cu ce să mă îmbrac”. Frustrare, nervi, insatisfacție. Luăm măsuri și decidem să mai dăm o raită prin magazine, online sau offline, că să ne “înnoim”. Pornim la vânătoare, ne găsim prada, dopamina ne crește, plătim, apoi învingătoare, exaltate și satisfăcute ajungem acasă cu noile cuceriri. Despachetam, simțim mirosul de nou, scoatem etichetele, eventual ne mai probăm puțin în fața oglinzii și într-un final deschidem șifonierul. O privire scurtă, apoi o încruntătura. În șifonier nu e loc, dar se găsește. Un pic de împins pe aici, un pic de tras pe acolo și hainele noi își găsesc locul. Uneori uităm să tăiem etichetele, împingând noile haine printre cele vechi. Iar mai târziu când deschidem din nou șifonierul, surprize-surprize, constatăm cu stupoare că iar nu avem cu ce să ne îmbrăcăm. De atâtea haine înghesuite nici nu le mai vedem pe cele noi care sfârșesc fără urmă, înghițite de gloata din șifonier. V-ați spus vreodată: “Am atâtea haine dar nu am cu ce să mă îmbrac”? Dacă da, bravo pentru conștientizare. Dacă nu, niciodată nu e prea târziu. Pasul următor e să treceți prin ceea ce aveți, selectați, triati, dați, aruncați sau vindeți. Știu, e mai ușor să închidem rapid ușa sifonierului. Ordinea în cameră este aparentă, dar în spatele ușii dulapului e haos care ne stresează tacit zi de zi.

Acum doi ani am citit o carte, une dintre acele cărți despre care se trâmbițează că îți vor schimba viața. Știți cărțile acelea de dezvoltare personală care îți promit rezolvarea problemelor cu soluții uneori mai aplicabile sau nu, cărți dintre care multe ajung uitate în bibliotecă cu semnul de carte nici la jumate? Am grămezi de astfel de cărți. Pe unele le-am citit și răscitit, am luat notițe și am aplicat câte un sfat sau două. Pe altele le-am lăsat baltă pentru că nu mi se potriveau sau nu îmi vorbeau îndeajuns. Dar “Magia Ordinii“ scrisă de japoneza Marie Kondo, un adevărat mentor care te învață cum să îți ții casa ordonată, mi-a fost de căpătâi, schimbându-mi cu adevărat viața (de acasă). Am citit-o din scoarță-n scoarță și i-am urmat (aproape) toate sfaturile. Și am avut rezultate, drept pentru care recomand oricui această lectură.

Contrar a ceea ce afirmă diverse persoane care au pus în practică sfaturile date de Marie Kondo, mie mi-a luat cu mult mai mult decât un simplu weekend ca să îmi ordonez casa. Alesul lucrurilor pe care voiam să le păstrez și selectatul celor de care urma să mă despart a durat într-adevăr mai puțin. Dacă îmi plăcea obiectul, dacă îmi dădea o stare de bine sau mă bucura, dacă mă vedeam alegându-l, purtându-l, folosindu-l frecvent, atunci rămânea. Dacă nu, decideam să îl dau cuiva, să îl vând, ori să îl arunc. Ordonatul propriu-zis a fost însă un proces care a luat timp. Și un amănunt foarte important, ordonatul se menține și nu se face. Și da, ia timp. 

Aveam multe lucruri acumulate de care cu greu mă puteam despărți. În plus nu sunt adepta minimalismului, am nevoie de varietate, mă plictisesc repede și asta se vede și în decorul interior pe care îmi place să îl schimb în funcție de ocazie sau de perioada anului. De exemplu, în sufragerie, în sezonul rece îmi place să am draperii în culori mai calde, precum roșu. Iar pe canapea câteva din fețele de pernă trebuie musai să fie asortate, făcând rapel la culorile și modelul draperiilor. Primăvara și vara, simt nevoia de mai mult spațiu, aerisire și lumină în interior. Apartamentul în care locuiesc este întunecat iar ca să aduc lumina, mai ales în sezonul cald, schimb draperiile cu unele deschise la culoare. Și evident, obiectele din jur trebuie să se potrivească și să se completeze cromatic, aducând  pe ici pe colo câteva tușe de culoare. Varietate, v-am spus!

Sunt expertă la mutat mobilele și la redecorat interiorul în care locuiesc. Primul lucru pe care îl fac când întru într-un spațiu nou este să observ decorul. Îmi place să variez obiectele din jurul meu și sunt atrasă de culorile tari. Dar îmi place și ordinea și coerența cromatică în jurul meu. Iar ca structură sunt din fire împrăștiată, cu zeci de idei forfătând în același timp în minte, împiedicându-mă de cele mai multe ori să mă dedic doar uneia. Noroc de studiile reale din liceu care mi-au modelat firea și prin prisma structurii, ordinii, proceselor și secventialitatii. Dar la baza sunt o împrăștiată care are nevoie de varietate. Deci îmi place să am opțiuni dintre care să aleg, fie ele haine, farfurii, cuverturi de pat, rame cu fotografii sau seturi de prosoape. Mai adăugăm și convingerile legate de depozitare și acumulare de obiecte, moștenite de la părinți și bunici care au trecut prin perioade lungi de penurie: “Lasă că poate mi-o trebui cândva”, “Păstrează-l, pune-l bine, că nu se știe niciodată când vei avea nevoie de obiectul ăsta…”, plus nevoia de confort tip “cosy” și de a avea obiectele “la îndemână” și iată cocktail-ul perfect pentru acumulări, dezordine și stocări excesive.

Și cu toate acestea am reușit să îmi schimb comportamentul legat de depozitare și ordonare. Nu mai arunc lucrurile ala-n-dala în sertare, ci le ordonez, pe cât posibil. Dezordinea apare frecvent iar ordinea se menține. Iar ceea ce îmi prisosește sau nu mă mai mulțumește, selectez, triez, dau cuiva în dar, arunc sau vând. Prefer întotdeauna să vând sau să dau în dar un obiect de care vreau să mă despart, pentru simplu fapt că nu îmi place să fac risipă. Probabil tot o concepție moștenită de la ai mei, zic eu constructivă. În loc să arunc un obiect, aleg să îi dau o a două viață, reciclându-l. Mai bine îl ofer sau îl vând cuiva care s-ar bucura de el. Obiectele second-hand fac bine planetei și mai domolesc efectele secundare ale consumerismului. Iar dacă nu găsesc pe nimeni interesat de obiectele cărora le-am zis adio, atunci cu părere de rău recurg la coșul de gunoi, mulțumind în prealabil obiectului de care mă despart.

Au trecut doi ani de când am citit și aplicat preceptele japonezei Marie Kondo și între timp am suplimentat filozofia mea de ordine și cu învățături de feng shui ca să mă simt și mai bine în casa în care locuiesc. Am schimbat culoarea unor pereți, am mutat și am vândut mobile de care nu aș fi crezut vreodată că m-aș putea despărți. Acum doi ani mă plângeam constant de lipsa de spațiu. Între timp am înțeles că percepția dimensiunii spațiului este strâns legată de ceea ce umple acel spațiu. Acum garderoba mea include doar hainele care îmi plac și care îmi sunt cu adevărat utile. Ce-i drept, trec și prin perioade când am nevoie doar de haine de o anumită culoare sau când prefer un anumit tip de îmbrăcăminte. Iarna trecută am tot tras către rochii-pulover deci am făcut noi adăugari în garderobă. În sertare acum am mai mult spațiu, după ce am împăturit și depozitat hainele pe verticală. Din bucătărie am dat, vândut sau aruncat mai tot ce am estimat că îmi prisosea sau că nu îmi era de folos. Nu am reușit să mă despart chiar de tot, dar bucătăria noastră cea mică este mult mai ordonată decât în trecut. De când am vândut unele mobile și am repoziționat cele rămase, camera de zi pare că respiră și dă impresia de mai mult spațiu. Era spațioasă și înainte, doar că forma și dispunerea prizelor și lustrelor sunt tare ciudate și ne îngrădesc opțiunile de amenajare. Iar contractul de chirie nu ne permite amenajări structurale. 

E primavară, curând vin Pastile și un sentiment de înnoire plutește în aer. Îndemnul meu e ca pe lângă curățenie, faceți-vă ordine și în casă. Selectați, triati, păstrați sau dați mai departe. Aerisiți-vă casa, mintea și sufletul, scoțând tot ceea ce atârna și înghesuieste inutil. Păstrați doar ceea ce vă aduce o senzație de bine sau e indispensabil. Restul obiectelor, reciclați-le, acordându-le o nouă viață.  Clear your house!” și cine știe, cu ocazia asta o parte din vraiștea din viața voastră se va ordona. 

Semnat, o dezordonată din născare ce caută și apreciază ordinea

——

Resurse pentru făcut ordine:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.