Plutesc si zambesc

Acum catva timp simteam ca plutesc fara directie. Mare lucru nu s-a schimbat intre timp. Inca plutesc fara directie, inca nu am obiective clare sau vreo misiune anume, inca nu stiu incotro ma indrept. Insa de data asta nu ma mai tracasez atata ci doar ma bucur de moment. In loc de nori gri ploiosi care tronau deasupra capului meu, acum e soare si cer senin. Sunt ca o pasaruica ce zboara cand ici cand colo fara sa stie exact unde se duce, descopera una alta si se minuneaza apoi iar porneste intr-un zburat pe ici-colo. Sunt ca un fluture care se lasa purtat de vant. Descopar flori si floricele, ma umplu de mireasma, zambesc. Nu ma mai zbat ci las vantul sa ma duca unde o vrea.

Read More →

Unde imi e locul?

Simt ca nu imi gasesc locul. Simt o presiune pe piept care ma impiedica sa respir in voie. Nu stiu ce caut. Nu stiu unde ma indrept. Plutesc pe loc. Nu stiu in ce directie sa o iau si oricum simt ca nu am cum sa ma indrept, caci doar plutesc. Nu e pamant de care sa ma proptesc, pe care sa imi incordez muschii picioarelor ca sa ma deplasez. Plutesc in nestire. Iar lucrul acesta ma destabilizeaza.  O nemultumire aproape continua ma salasluieste. Oscilez intre manie si deprima. Un discurs continuu negativ nu imi da pace mai ales cand sunt singura, doar eu cu mine. Pe alocuri zambesc si ma exaltez de cei din jur. Uneori uit de manie si de deprima. Uit atunci cand dansez sau cand sunt in compania celor ce imi sunt dragi. Uit cand sunt in biserica, la slujba de duminica la care ajung mereu tarziu. Uit cand ascult sau cant colinde, cand sunt cu Ozzie la antrenament, cand decorez si bricolez, cand cos si creez. Uit cand vorbesc cu ceilalti. Sunt nelinistita caci nu imi gasesc locul. Nu stiu care imi e menirea. Nu stiu unde ma indrept. Daca m-ar intreba cineva azi – Unde m-as vedea in 5 ani?, n-as stii ce sa ii raspund. Presupun ca pe pamant, cu un tel si o directie anume.

Read More →

What annoys me when driving in Belgium

Is there a roundabout? Most of the Belgian drivers that I noticed in roundabouts do not indicate when they leave the roundabout. And to annoy me even more, recently a Belgian policeman told me that in Belgium it is not compulsory to indicate left when you drive around the roundabout and you intend to take the second or following exit. Priority of right. This driving rule is applied in an ad-hoc matter. Sometimes it is respected and sometimes not. You never know when the driver coming from your right will apply or not the rule. Sometimes there have “give way’ marking on the lane coming from your right, but the driver just decides to apply the priority of right even if it is not applicable. Or if the driver has indeed priority of right, just goes through the croasroad with high speed, not taking into account that he/she as well has to respect the priority of right and give way. Drivers that decide that a roundabout is a croasroad. Many times I saw drivers going round a roundabout and then deciding to stop and give priority to cars entering the roundabout. So priority of right was applied when it is not supposed to. Changing lanes on the motorway? Why should they indicate it? Many times I saw cars driving in front of me and not bothering to indicate when changing lanes. And if they do indicate, it only after they […]

Read More →

Michalopoulos’ surrealistic customer care: The outraging story of a wedding ring found on the beautiful island of Zakynthos

Little did I know that morning that the trip to Zante town would conclude with my wedding ring. It was our second year we were back to Zakynthos island (Greece). We were so happy to be there, continuing our holiday from where we left it a year earlier. I don’t know why I started to look at the jewelry shops and wedding rings. Back in Belgium, there are so many trustworthy jewelers, especially in Antwerp, the city of diamonds. But for some reason, I did. And I kept looking and trying on various rings until I found the one: a beautiful Eternity 18 karat ring with 14 diamonds. It was elegant, not too thick and not too slim. And it had the same princess type of diamonds as my engagement ring. More than that, I quickly associated the 14 diamonds to the year we would get married: 2014. I asked for the price. Well, it was very pricy. We had no experience of prices for diamond wedding rings. We knew they were expensive, but not to what extent. Plus, I had some doubts, as we were … well … in Greece. Food is great, people are charming, beaches are sandy and the sun is excellent, but Greece is not particularly known as a place for things that are well made or built to last. Plus, I had heard of various stories with Greek sellers, promising even the moon from the […]

Read More →

Adminisitratia belgiana – Ce placere!

Cu ce placere ma duc de fiecare data la commune, adica la primarie! Doar ca sa reinnoiesc cartea ‘de riverain’ am mers deja de doua ori. M-am prezentat zambitoare la primarie, optimista, neimaginandu-mi ca ceva ar putea sa fie anapoda. Aveam la mine actele care imi fusesera comunicate prin telefon. Ce mai, totul va merge ca pe roate! Am intrebat de biroul cu pricina. Am nimerit la altul, nu-i problema, doamna de la ghiseu mi-a dat indicatiile biroului destinatie. L-am gasit, aa, era in spatele meu. Nu-i problema. Mi-am luat biletul de ordine, cel putin exista acest sistem de bilete care sa mearcheze randul la coada, caci in Romania nu am vazu inca asa ceva. Mi-am asteptat cuminte randul, cel putin pe scaun, si nu la o coada unde se imbulzeau unii si altii. Apoi dupa vreo 40 minute de asteptare, mi-a venit si mie in sfarsit randul. Zambitoare, m-am prezentat cu actele necesare (cel putin dupa cum imi fusese comunicat). Apoi, zambitor, cel de a ghiseu mi-a mai cerut inca un document. M-am intors acasa sa il iau. Am stat iar la coada, iar mi-a venit randul. Aaa, aveti masina cu leasing, pai mai trebuie un act. Asa ca urmeaza sa merg curand si a treia oara. Pana una alta sper ca documentul suplimentar pe care il astept de la angajatorul meu sa vina la timp, ca sa nu imi expire cartea de riveran. Altfel e foarte posibil sa […]

Read More →

Consultant sau contractor = resursa de aruncat la cerere sau la nevoie

Unele companii lucreaza cu multi consultanti sau contractori pe care ii angajeaza pe perioade determinate ca sa lucreze pe diverse proiecte (in general IT) unde au nevoie de resurse cu profile de lucru specializate. E si cazul uneia dintre companiile pentru care am lucrat. Am remarcat multe discrepante intre consultanti si angajati, consultantii primind uneori un tratament extrem de dur. Consultantul este aruncat imediat la apa in mijlocul proiectelor, fara nici un handover, aproape fara nicio explicatie. Swim baby, otherwise you’ll drown! Asteptarea din partea clientului este enorma iar rezultatele sunt asteptate rapid. Angajatul insa, are perioada de acomodare, are handover, are suport, poate invata.. etc. Daca unui angajat ii ia pana la 6 luni sa intealeaga cum merg rotile corporative si apoi sa dea rezultate, consultantul trebuie sa accelereze monstru partea de invatare si sa livreze deja daca se poate din prima saptamana de cand a fost angajat. Consultantul cu greu isi poate planifica viata personala, mai ales cei care trebuie sa isi mute resedinta pentru a lucra pentru firma – client care ii cumpara serviciile. Contractul initial pe 6 luni, poate fi prelungit din luna in luna sau o data la 2 luni. Iar planificarea personala e greu de facut cand nu stii de la o luna la alta, daca te intorci la Londra sau ramai la Bruxelles. E si cazul unei cunostinte de-a mea care nu stia daca sa isi anunte proprietarul ca pleaca din apartamentul in […]

Read More →

22 martie: a doua nunta. Chris cu lacrimi in ochi si Gaby cu inima in gat

Venise si ziua de sambata, 22 martie, ziua in care deveneam sot si sotie si in biserica si ne dadeam verighetele. Chris a dormit la hotel in noaptea de dinaintea nuntii, ca sa fim cat de cat in traditie. Acasa eu am ramas cu mamele. Dis-de-dimineata, am plecat cu mama spre coafor (caci ca sa aduc coafeza si cosmeticiana acasa m-ar fi costat o avere), iar Anne s-a dus si ea la un coafor mai aproape de casa. La coafat si machiat am intarziat mai mult decat am luat in calcul si cum nimeni nu era acasa, era problema cu accesul in apartament pentru cavalerii de onoare si pentru domnisoarele de onoare, care aveau anumite responsabilitati si care aveau nevoie neaparat sa intre in apartament. Noroc de telefoane, caci am reusit sa anunt pe toate si toti la timp.   La scurt timp dupa ce am sosit acasa, au venit si domnisoarele de onoare. Apoi si Anne. A ajuns si fotografa Monica, care venise cu sotul ei Adrian tocmai din Romania. Adrian il fotografia pe Chris la hotel in timp ce Monica ma fotografia pe mine acasa. Eram sub presiunea timpului, caci ne lua cam 45 minute sa ajungem la biserica. Am ales sa ma imbrac in camera cea mica, caci imi placea mult. Insa camera cea mica a devenit minuscula cand eu, cele 4 domnisoare de onoare, mama, Didina- matusa mea si fotografa au intrat in ea. Cristina – […]

Read More →

Cum am ajuns sa facem ‘trei nunti’ in loc de una?

Fotografii realizate de Adrian Cotiga si Monica Juganaru Data petrecerii de nunta la Foisorul cu Flori fusese batuta in cuie – 19 iulie, insa nu stiam exact cum vom face cu partea legala si cea religioasa. De fapt, nici nu stiam prea multe despre ce trebuia sa facem pentru a ne casatori in religia ortodoxa. Stiam doar ca ne trebuie nasi, insa nu stiam nici pe departe de conditiile pe care biserica ortodoxa le impune nasilor. Am aflat mai tarziu ca biserica ortodoxa cere ca nasii sa fie casatoriti (impreuna) si ortodoxi. Preotul cu care vorbisem ne spusese ca ne-ar putea gasi el niste nasi asa pentru cununia ortodoxa. Am refuzat cu politete ideea unor nasi necunoscuti si de complezenta. Pentru noi, nasii trebuiau sa fie persoane care au o insemnatate in viata noastra si care ne-au indrumat cumva cursul relatiei noastre. Si cine altcineva sa ne fie nasi (chiar si simbolici) decat Denisa, datorita careia eu l-am cunoscut pe Chris si Wayne, bunul prieten din copilarie a lui Chris , tata a doua fetite si sot cu experienta de casnicie. Ne doream mult sa ne cununam totusi in biserica si spre deosebire de biserica ortodoxa care ne punea tot felul de conditii (nasi casatoriti si ortodoxi, mirele sa se lepede de religia anglicana si sa se boteze in religia ortodoxa, etc), biserica anglicana ne-a intampinat cu bratele deschise. Mi-am pastrat religia ortodoxa, nu trebuia sa ma botez din nou, […]

Read More →

Povestea nuntii(lor) noastre – Inceputul aventurii

Acum mai bine de un an de zile, prin luna mai, am venit cu Chris in Romania in cautare de locatie pentru nunta. Intai am cautat in Bucuresti, vizitand mai multe locuri printre care Palatul Ghica, Hotel Epoque, Ambasad’Or si ajungand pana la Mogosoaia. Fiecare loc avea farmecul lui, insa ori lipsea natura ori atentia la detalii sau simteam ca nu eram pe aceeasi lungime de unda cu organizatorii care de multe ori erau complet inflexibili si urmau acelasi fel de organizare folosit over and over again. Intr-un loc am gasit natura, insa era lasata de izbeliste, cu sticle de plastic plutind in apa lacului. Am gasit si autenticitate, insa lipsea natura sau sala era cu mult prea pompoasa pentru gustul meu romantic. Asa ca din Bucuresti ne-am indreptat spre munte. Am vizitat mai multe locuri, insa doar doua locuri ne-au atras atentia: Hotelul Foisorul cu Flori din Sinaia si Hanul Muresenilor, la cativa kilometri de Brasov. La Hanul Muresenilor am gasit natura si romantismul pe care mi-l doream atat de mult. Gradina era superba iar foisoarele albe unde s-ar fi luat masa afara mi-au starnit imginatia. Ador mesele rotunzi si culoarea alba! Mai era si un foisor chiar in mijlocul unui mic lac unde deja ma vedeam cu Chris in fata preotului zicandu-ne juramintele. Variante de restaurant erau multe, caci la Hanul Muresenilor aveau mai multe restaurante care ar fi putut acomoda nunti mici sau mai mari. In plus […]

Read More →

Baby present contribution dilemma for twins … 5 or 10 euro?

One of my colleagues became a father for the first time. His wife blessed him with twins. As usual, my colleagues want to congratulate the father and make a nice gesture by buying and signing a card and raising some money for a small gift for the newborn(s). Since there are two babies instead of one, the question is – How much money should they contribute towards? With 5 euro – the usual agreed contribution within the team or with 10 euro, as there are twins? What a dilemma! I don’t know if I should laugh or not. … Even in Romania, where average revenues are usually a lot smaller than in Belgium, people would contribute with more than 5 euros for the gift for a new born. Cultural differences, I suppose.

Read More →

Nu vin, nu dau la cadou! Contributia colegilor belgieni la cadoul de nunta.

Nunta la belgieni este pentru mine o controversa. Cu atat mai mult, cadoul pentru colegii care se casatoresc. Diferentele culturale sunt clare si ma tot frapeaza, desi dupa atatia ani, ar fi trebuit sa ma fi obisnuit. O colega de-a mea se casatoreste, si precum se practica in echipa i-am anuntat pe ceilalti colegi ca strangem bani pentru cadoul ei de nunta. Cum Belgia e excesiv de scumpa (comparativ cu Romania de exemplu), nunta se tine peste hotare, in tara miresei. In Belgia, tara mirelui, se tine doar un cocktail ca sa se sarbatoreasca evenimentul. Dupa cum spuneam, am pus mana de la mana cu cei de la munca sa ii facem un cadou (banesc) fetei. Am luat si o felicitare, unde lumea doar s-a semnat, caci pentru colegii mei belgieni e prea complicat sa scrie o urare sau sa se gandeasca la niste cuvinte frumoase. Revenind la colecta pentru cadou. Eu am pus 25 de euro, caci mi se pare o suma rezonabila pentru invitatia la cocktail. Ceilalti colegi? Ce sa zic decat altceva decat diferente culturale. Eu eram cea care strangea banii si nu de cateva ori am ramas uimita de controversatele raspunsuri primite si de sumele ridicole de participare la cadou. Mai jos cateva raspunsuri si ‘contributii la cadou’: “Pai eu nu vin, asa ca dau mai putin” (Suma data: 5 euro)  “Pai eu s-ar putea sa vin dar s-ar putea si sa nu vin, asa ca nu […]

Read More →