Skip to content

Those simple little things

It is a glorious morning. Sun is shinning, making everything look more beautiful. The grass seems always greener in the spring, especially if the sun is shinning. It is starting to warm up. It feels warmer, both outside and inside, in my heart. At work, whilst taking the elevator, I met the jolliest employee ever, spreading energy and good-mood. He seemed happy that I was not on Easter holiday like everyone else. Actually I had had some leave, but only for a longer weekend. Anyway, it is amazing how one’s guy good-mood can spread positivity around. At least, it worked on me. If only there would be more people as merry and friendly as this guy. Life wold be more easy-going. Life would seem happier to many of us. Hello Spring! Welcome back!

Read More →

Zakynthos’ broken ring affair: Why it affected me so much?

* Because my wedding ring, symbol of my union in Church, got broken only 6 months after the religious ceremony and on top of that, the jeweler was accusing me of not taking care of it. * Because our wedding was so beautiful and the only thing that stained it was the memory of missing diamonds fallen off from the ring. And this happened twice. * Because of the way the jeweler managed this unfortunate situation, chasing me with a lawyer and threatening to sue me for slandering in case I was not stopping ‘the illegal behavior” of telling my story on my blog. * Because the jeweler was blaming me, when they had done a very poor repair job. Ring lost again two diamonds one month later after the repair. * Because the jeweler outrageously claimed that repair was done properly and at high standards of quality. Meanwhile I was looking in despair at my ring with two diamonds broken and lost and all of this after one month after the “marvelous” repair. * Because the jeweler threatened to sue me of slandering if I had not removed my blog post that was telling my experience with his company * Because jeweler kept insisting that it was my fault that the ring broke in the first place. I am not sure how he comments the reason for breaking the second time after the “so called’ repairBecause the jeweler kept […]

Read More →

Plutesc si zambesc

Acum catva timp simteam ca plutesc fara directie. Mare lucru nu s-a schimbat intre timp. Inca plutesc fara directie, inca nu am obiective clare sau vreo misiune anume, inca nu stiu incotro ma indrept. Insa de data asta nu ma mai tracasez atata ci doar ma bucur de moment. In loc de nori gri ploiosi care tronau deasupra capului meu, acum e soare si cer senin. Sunt ca o pasaruica ce zboara cand ici cand colo fara sa stie exact unde se duce, descopera una alta si se minuneaza apoi iar porneste intr-un zburat pe ici-colo. Sunt ca un fluture care se lasa purtat de vant. Descopar flori si floricele, ma umplu de mireasma, zambesc. Nu ma mai zbat ci las vantul sa ma duca unde o vrea.

Read More →

Diferente culturale sau diferente de bun-simt?

Din ciclul “diferente culturale” la birou… Acum cativa ani, pe vremea cand olandeza pentru mine suna pur si simplu a zgomot am intrat intr-o echipa formata in preponderenta de vorbitori de flamanda. Notati va rog ca la vremea respectiva vorbeam deja trei limbi: romana, engleza si franceza (deci trei limbi dintre care doua nu imi sunt native si una este limba oficiala in Belgia). Si desi in companie limba oficiala de lucru era si este engleza, nu de multe ori flamanda este folosita in vorbirea curenta. Astfel ca la birou s-au format doua grupuri principale. Grupul vorbitorilor de flamanda, alcatuit in din majoritatea colegilor care sunt in preponderenta belgieni si grupul mic si minoritar al celor care nu vorbesc o boaba de flamanda sau care inteleg cat de cat. Membrii grupului de vorbitori de flamanda isi folosesc limba nativa in mai toate situatiile de grup: jos, la cafetaria in timp ce iau masa, in pauza de cafea sau cea de tigara. Daca vrei totusi sa socializezi si sa petreci timp cu ei, la pauza de masa, de cafea sau de tigara, te pomenesti ca desi discutia tu o initiezi in engleza, repede si irevocabil discutia o ia pe flamanda iar tu, cel nevorbitor, te trezesti ca esti tratat cu indiferenta lingvistica si culturala. Era o zi de 8 noiembrie cand aniversam ziua numelui – Sfintii Mihail si Gavril si am vrut sa folosesc acest prilej ca sa mai netezesc un […]

Read More →

Unde imi e locul?

Simt ca nu imi gasesc locul. Simt o presiune pe piept care ma impiedica sa respir in voie. Nu stiu ce caut. Nu stiu unde ma indrept. Plutesc pe loc. Nu stiu in ce directie sa o iau si oricum simt ca nu am cum sa ma indrept, caci doar plutesc. Nu e pamant de care sa ma proptesc, pe care sa imi incordez muschii picioarelor ca sa ma deplasez. Plutesc in nestire. Iar lucrul acesta ma destabilizeaza.  O nemultumire aproape continua ma salasluieste. Oscilez intre manie si deprima. Un discurs continuu negativ nu imi da pace mai ales cand sunt singura, doar eu cu mine. Pe alocuri zambesc si ma exaltez de cei din jur. Uneori uit de manie si de deprima. Uit atunci cand dansez sau cand sunt in compania celor ce imi sunt dragi. Uit cand sunt in biserica, la slujba de duminica la care ajung mereu tarziu. Uit cand ascult sau cant colinde, cand sunt cu Ozzie la antrenament, cand decorez si bricolez, cand cos si creez. Uit cand vorbesc cu ceilalti. Sunt nelinistita caci nu imi gasesc locul. Nu stiu care imi e menirea. Nu stiu unde ma indrept. Daca m-ar intreba cineva azi – Unde m-as vedea in 5 ani?, n-as stii ce sa ii raspund. Presupun ca pe pamant, cu un tel si o directie anume.

Read More →

What annoys me when driving in Belgium

Is there a roundabout? Most of the Belgian drivers that I noticed in roundabouts do not indicate when they leave the roundabout. And to annoy me even more, recently a Belgian policeman told me that in Belgium it is not compulsory to indicate left when you drive around the roundabout and you intend to take the second or following exit. Priority of right. This driving rule is applied in an ad-hoc matter. Sometimes it is respected and sometimes not. You never know when the driver coming from your right will apply or not the rule. Sometimes there have “give way’ marking on the lane coming from your right, but the driver just decides to apply the priority of right even if it is not applicable. Or if the driver has indeed priority of right, just goes through the croasroad with high speed, not taking into account that he/she as well has to respect the priority of right and give way. Drivers that decide that a roundabout is a croasroad. Many times I saw drivers going round a roundabout and then deciding to stop and give priority to cars entering the roundabout. So priority of right was applied when it is not supposed to. Changing lanes on the motorway? Why should they indicate it? Many times I saw cars driving in front of me and not bothering to indicate when changing lanes. And if they do indicate, it only after they […]

Read More →

Cum mi-a schimbat viata un catelus?

De pe 12 aprilie, aproximativ la o luna dupa ce ne-am casatorit legal, am decis sa ne marim familia. Asa a aparut in viata noastra catelusul westie – Ozzie. Initial se numea Osborne, iar cand l-am vazut la crescatoria de catelusi Milando Breeding, era o mingiuta alba care mai mult se tara decat mergea. Piciorusele din fata ii erau pline de energie, insa cele din spate nu prea erau obisnuite cu mersul. Cateva zile inainte sa mergem la crescatorie sa il vedem pe Osborne (azi Ozzie), primisem un newsletter cu noii catelusi disponibili. Mi-a placut mult mutrisoara lui Ozzie, care parea mai degraba un ursulet decat un catelus. Fata nu ii era deloc serioasa de Osborne, asa ca l-am numit Ozzie, nume care i se potriveste perfect cu personalitatea lui exuberanta. Initial am ezitat sa il luam, am ezitat sa ne asumam responsabilitatea. Nu numai ca era totusi o cheltuiala de achizitie cam piperata plus toate ‘accesoriile: cos, jucarii, lesa, vaccinuri, mancare, suplimente pentru digestie, etc’, dar mai insemna sa ne reorganizam viata un pic, ca sa il putem acomoda cum se cuvine. Asa ca am preferat sa mergem acasa sa ne gandim. Pe drum insa, ne-am oprit la benzinarie si in timp ce ne mancam sandwichul am stat de vorba. Atunci am luat marea decizie – ne intoarcem si luam catelusul. Mi-a fost teama, caci ma credeam incapabila sa am grija de un catelus, care comparativ cu papagalii necesita […]

Read More →

Michalopoulos’ surrealistic customer care: The outraging story of a wedding ring found on the beautiful island of Zakynthos

Little did I know that morning that the trip to Zante town would conclude with my wedding ring. It was our second year we were back to Zakynthos island (Greece). We were so happy to be there, continuing our holiday from where we left it a year earlier. I don’t know why I started to look at the jewelry shops and wedding rings. Back in Belgium, there are so many trustworthy jewelers, especially in Antwerp, the city of diamonds. But for some reason, I did. And I kept looking and trying on various rings until I found the one: a beautiful Eternity 18 karat ring with 14 diamonds. It was elegant, not too thick and not too slim. And it had the same princess type of diamonds as my engagement ring. More than that, I quickly associated the 14 diamonds to the year we would get married: 2014. I asked for the price. Well, it was very pricy. We had no experience of prices for diamond wedding rings. We knew they were expensive, but not to what extent. Plus, I had some doubts, as we were … well … in Greece. Food is great, people are charming, beaches are sandy and the sun is excellent, but Greece is not particularly known as a place for things that are well made or built to last. Plus, I had heard of various stories with Greek sellers, promising even the moon from the […]

Read More →

Adminisitratia belgiana – Ce placere!

Cu ce placere ma duc de fiecare data la commune, adica la primarie! Doar ca sa reinnoiesc cartea ‘de riverain’ am mers deja de doua ori. M-am prezentat zambitoare la primarie, optimista, neimaginandu-mi ca ceva ar putea sa fie anapoda. Aveam la mine actele care imi fusesera comunicate prin telefon. Ce mai, totul va merge ca pe roate! Am intrebat de biroul cu pricina. Am nimerit la altul, nu-i problema, doamna de la ghiseu mi-a dat indicatiile biroului destinatie. L-am gasit, aa, era in spatele meu. Nu-i problema. Mi-am luat biletul de ordine, cel putin exista acest sistem de bilete care sa mearcheze randul la coada, caci in Romania nu am vazu inca asa ceva. Mi-am asteptat cuminte randul, cel putin pe scaun, si nu la o coada unde se imbulzeau unii si altii. Apoi dupa vreo 40 minute de asteptare, mi-a venit si mie in sfarsit randul. Zambitoare, m-am prezentat cu actele necesare (cel putin dupa cum imi fusese comunicat). Apoi, zambitor, cel de a ghiseu mi-a mai cerut inca un document. M-am intors acasa sa il iau. Am stat iar la coada, iar mi-a venit randul. Aaa, aveti masina cu leasing, pai mai trebuie un act. Asa ca urmeaza sa merg curand si a treia oara. Pana una alta sper ca documentul suplimentar pe care il astept de la angajatorul meu sa vina la timp, ca sa nu imi expire cartea de riveran. Altfel e foarte posibil sa […]

Read More →

Consultant sau contractor = resursa de aruncat la cerere sau la nevoie

Unele companii lucreaza cu multi consultanti sau contractori pe care ii angajeaza pe perioade determinate ca sa lucreze pe diverse proiecte (in general IT) unde au nevoie de resurse cu profile de lucru specializate. E si cazul uneia dintre companiile pentru care am lucrat. Am remarcat multe discrepante intre consultanti si angajati, consultantii primind uneori un tratament extrem de dur. Consultantul este aruncat imediat la apa in mijlocul proiectelor, fara nici un handover, aproape fara nicio explicatie. Swim baby, otherwise you’ll drown! Asteptarea din partea clientului este enorma iar rezultatele sunt asteptate rapid. Angajatul insa, are perioada de acomodare, are handover, are suport, poate invata.. etc. Daca unui angajat ii ia pana la 6 luni sa intealeaga cum merg rotile corporative si apoi sa dea rezultate, consultantul trebuie sa accelereze monstru partea de invatare si sa livreze deja daca se poate din prima saptamana de cand a fost angajat. Consultantul cu greu isi poate planifica viata personala, mai ales cei care trebuie sa isi mute resedinta pentru a lucra pentru firma – client care ii cumpara serviciile. Contractul initial pe 6 luni, poate fi prelungit din luna in luna sau o data la 2 luni. Iar planificarea personala e greu de facut cand nu stii de la o luna la alta, daca te intorci la Londra sau ramai la Bruxelles. E si cazul unei cunostinte de-a mea care nu stia daca sa isi anunte proprietarul ca pleaca din apartamentul in […]

Read More →

22 martie: a doua nunta. Chris cu lacrimi in ochi si Gaby cu inima in gat

Venise si ziua de sambata, 22 martie, ziua in care deveneam sot si sotie si in biserica si ne dadeam verighetele. Chris a dormit la hotel in noaptea de dinaintea nuntii, ca sa fim cat de cat in traditie. Acasa eu am ramas cu mamele. Dis-de-dimineata, am plecat cu mama spre coafor (caci ca sa aduc coafeza si cosmeticiana acasa m-ar fi costat o avere), iar Anne s-a dus si ea la un coafor mai aproape de casa. La coafat si machiat am intarziat mai mult decat am luat in calcul si cum nimeni nu era acasa, era problema cu accesul in apartament pentru cavalerii de onoare si pentru domnisoarele de onoare, care aveau anumite responsabilitati si care aveau nevoie neaparat sa intre in apartament. Noroc de telefoane, caci am reusit sa anunt pe toate si toti la timp.   La scurt timp dupa ce am sosit acasa, au venit si domnisoarele de onoare. Apoi si Anne. A ajuns si fotografa Monica, care venise cu sotul ei Adrian tocmai din Romania. Adrian il fotografia pe Chris la hotel in timp ce Monica ma fotografia pe mine acasa. Eram sub presiunea timpului, caci ne lua cam 45 minute sa ajungem la biserica. Am ales sa ma imbrac in camera cea mica, caci imi placea mult. Insa camera cea mica a devenit minuscula cand eu, cele 4 domnisoare de onoare, mama, Didina- matusa mea si fotografa au intrat in ea. Cristina – […]

Read More →