About

Hi there, I’m Gabriela and I’m glad you’re reading me.

I am a coach, a laughter yoga facilitator, a trainer passionate about serious games pedagogy, and sometimes a writer.

Far from being an angel (St. Gabriel), I tend to bring or perhaps facilitate “news” or rather messages that generally escape the eye or ear. Be it intuition or not, what is true about these “messages” is that, once confirmed, they make the coaching sessions richer.

A few years ago I used to present myself as a project manager who helped develop computer networks, today I present myself as a simple person who supports other people in their personal journey through coaching, training based on ludo-pedagogy (serious games) and … laughter yoga.

Coach in continuous training, I support with gentleness, energy and patience, all those in search of meaning, well-being and balance in their personal or professional life. According to the coaching process, which I studied at NovaTerra, a training institution accredited by the International Coaching Federation, I do not give advice and I do not proclaim myself an expert. A true Coach is neither a Guru, nor a Mentor nor an Expert-Consultant. A Coach is an expert only in the coaching process, but not in the life of the other.

I am a big fan of psychology literature (positive psychology, cognitive-behavioral, Gestalt), curious about stress management techniques, the connection between body and mind and anything that promotes general well-being.

After noticing the benefits of laughter on my physical and emotional wellbeing, I decided to train as LAUGHTER yoga facilitator. And since April 2020, I have been facilitating online laughter yoga sessions on a weekly basis to support mental health during the pandemic.

When I’m not reading books about coaching and psychology, I play with colors whilst painting intuitively, I take flamenco classes and I develop my literary pen (either on the blog or by publishing in various magazines).

Amateur writer, I write in Romanian (and less often in English) to find myself or to transmit what I have learned. I outline what amazed me. I express what my mind keeps telling me. And sometimes, I just have fun, because what is life without a bit of laughter?


Română

Bună, sunt Gabriela și mă bucur că mă citești. Sunt coach, facilitatoare de yoga prin râs, traner pasionat de ludo-pedagogie și uneori și scriitoare amatoare. Departe de a fi un înger (Gavril), am însă tendința de a aduce si de a facilita “vești”, sau mai bine-spus mesaje care în general scapă ochiului sau urechii. O fi intuiție sau nu, ce-i drept aceste “mesaje”, odată confirmate, fac ședințele de coaching mai bogate.

Iar dacă acum câțiva ani mă prezentam ca project manager ce dezvolta rețele informatice, astăzi mă prezint ca un simplu OM ce sprijină alți oameni în călătoria lor personală prin coaching, training bazat pe ludo-pedagogie și … laughter yoga (yoga prin râs).

Coach în continuă formare, acompaniez cu blândețe, energie și răbdare, pe toți cei care se caută pe sine în proiectele lor, fie personale ori profesionale. Conform procesului de coaching, studiat la NovaTerra, școală acreditată de International Coaching Federation, nu dau sfaturi și nici nu mă proclam expert, pentru că un Coach adevărat, nu este nici Guru, nici Mentor și nici Expert-Consultant. Un Coach este expert doar în procesul de coaching, dar nu și în viața celuilalt.

Sunt mare amatoare de literatură de psihologie (psihologie pozitivă, cognitiv-comportamentală, Gestalt), dar și de tehnici de gestionare a stres-ului, legătura dintre corp și minte și de orice promovează wellbeing-ul general.

Acum un an m-am format in LAUGHTER yoga, după ce am observat beneficiile râsului asupra mea. Iar din aprilie, 2020, organizez săptămânal ședințe gratuite de laughter yoga online, pentru a sprijini sănătatea mintala pe timp de pandemie.

Cand nu citesc cărți despre coaching și psihologie, mă joc cu culorile pictând intuitiv, iau lecții de flamenco și îmi încerc condeiul literar (ori pe blog, ori publicând la diverse reviste).

Scriitor și creator amator fără ifose, scriu în română (și mai rar în engleză) că să mă regăsesc sau să transmit ceea ce am învățat. Conturez ceea ce m-a uimit. Exprim ceea ce mintea îmi repetă în continuu. Iar uneori, mă amuz pur și simplu, pentru că ce e viață fără un pic de râs?