Unele companii lucreaza cu multi consultanti sau contractori pe care ii angajeaza pe perioade determinate ca sa lucreze pe diverse proiecte (in general IT) unde au nevoie de resurse cu profile de lucru specializate. E si cazul uneia dintre companiile pentru care am lucrat. Am remarcat multe discrepante intre consultanti si angajati, consultantii primind uneori un tratament extrem de dur.
Consultantul este aruncat imediat la apa in mijlocul proiectelor, fara nici un handover, aproape fara nicio explicatie. Swim baby, otherwise you’ll drown! Asteptarea din partea clientului este enorma iar rezultatele sunt asteptate rapid. Angajatul insa, are perioada de acomodare, are handover, are suport, poate invata.. etc. Daca unui angajat ii ia pana la 6 luni sa intealeaga cum merg rotile corporative si apoi sa dea rezultate, consultantul trebuie sa accelereze monstru partea de invatare si sa livreze deja daca se poate din prima saptamana de cand a fost angajat.
Consultantul cu greu isi poate planifica viata personala, mai ales cei care trebuie sa isi mute resedinta pentru a lucra pentru firma – client care ii cumpara serviciile. Contractul initial pe 6 luni, poate fi prelungit din luna in luna sau o data la 2 luni. Iar planificarea personala e greu de facut cand nu stii de la o luna la alta, daca te intorci la Londra sau ramai la Bruxelles. E si cazul unei cunostinte de-a mea care nu stia daca sa isi anunte proprietarul ca pleaca din apartamentul in care statea cu chirie sau nu. Iar de mutat nu te poti muta asa cand, vrei,trebuie un preaviz, sunt reguli la mijloc si plati suplimentare de incetare a contractului de inchiriere inainte de termen.
Desi consultantul poate face parte dintr-o anumita echipa unde ar trebui sa primeasca tratament egal cu cei din echipa, caci face o munca asemnatoare, consultantul nu are acces la anumite informatii sau este exclus din anumite sedinte, doar pentru ca este consultant si nu angajat.
Cred ca cel mai mult m-a iritat felul in care compania decide sa nu mai prelungeasca contractul consultantului, pe considerente pur subiective, de afinitati ale celor care detin bugetul. Nu conteaza daca acel consultant aproape ca si-a dat sufletul ca sa livreze ceea ce i s-a cerut, ca a fost disponibil si la 3 dimineata sau chiar si in weekend si ca a lucrat si saptamani de 55-60 ore. Nu conteaza ca a livrat o munca de o calitate exceptionala, ca a jonglat cu timpul si cu sarcinile si ca a facut multe lucruri in acelasi laps de timp. Din contra, consultantul este denumit si “resursa” si tratat ca atare. Nu mai avem nevoie de resursa sau nu mai preferam aceasta resursa- La Revedere! Este cazul unui fost coleg care m-a uimit de nenumarate ori prin capacitatea lui de a lucra ore infernale si prin calitatea exceptionala a tot ceea ce facea. Cand a punctat lucrurile care trebuiau sa fie ameliorate intr-un anumit proiect, atunci a fost linsat de cel care detinea cheia bugetului din care era platit. Lectie invatata: in mediul de lucru corporativ, calitatea muncii nu este atat de importanta cat relatia pe care o ai cu cei sus-pusi. Am vazut ca erorile trebuie ascunse, ca cei bine-pusi sa fie vazut bine.
Pe de alta parte, consultantii compenseaza la bani, care castiga cu mult mai mult decat un angajat. Pe de alta parte, consultantul nu are securitate sociala iar daca se imbolnaveste si este in spital, asta e, venitul nu intra. Presupun ca mai au ei consultantii si alte avantaje, gen diversitatea joburilor si flexibilitatea timpului intre proiecte, de prefera statutul de independent/self employed sau persoana fizica autorizata.
Voi ce ati prefera: stabilitatea relativa a unui job sau flexibilitatea si diversitatea unor mai multe proiecte ca self employed/consultant?
——————————————————–
Ti-a placut acest post? Poate si altora le-ar face placere sa-l citeasca. Atunci, fa-mi te rog o favoare si posteaza-l pe Social Media. Mulțumesc.
Gabriela D. Spencer 