O căutare de echilibru
Acum mulți ani, un program de schimb universitar mi-a schimbat complet viața. Curioasă nevoie mare să văd cum era viața "în afară", plină de dorințe să descopăr noi locuri și noi oameni, cu speranța că va fi totuși bine, stressată că nu vorbeam prea bine franceza și conștientă că aveam responsabilitatea să îmi reușesc examenele, …
Continuă lectura "Când schimbi țara în care locuiești, îți schimbi și viziunea asupra lumii"
Am așteptat vreo 15 minute aseară în sala de așteptare a unei videoconferințe pe Zoom. Sau cel puțin așa mi s-a părut mie. Întâi link-ul de conectare îmi apărea expirat, ca apoi să devină subit bun de folosit, apoi după ce linkul s-a deșteptat, a trebuit să aștept în anticamera virtuală căteva minute luuungi până …
Continuă lectura "Atenție, căscați ochii, Mercur e-n retrograd!"
De când cu lockdown-ul, toți cei care au fost destul de norocoși să aibă acces la tehnologie (și la asta mă refer computer/ tabletă/smartphone și o conexiune decentă de internet) și-au mutat complet viața socială, academică și profesională pe internet, unde platformele de videoconferință au atins apogeul de utilizare. Cuvântul Zoom a intrat în limbajul …
De mai bine de două luni, în fiecare seară am întâlnire pe balcon la ora 20.00. Ies să aplaud împreună cu vecinii mei de cartier ca să transmitem un mesaj de mulțumire. “Merci” scrie pe la ferestre sau pe cearceafuri albe întinse la balcon. De mai bine de două luni, le mulțumim toți la unison, …
Continuă lectura "Frânturi din carantină: Voi pe cine aplaudați?"
În sfârșit ai ieșit la aer, în natură! Te plimbi prin pădure, uitându-te cu aviditate la trunchiurile copacilor și respiri cât poți de adânc aerul ce îți împrospătează nările. Ți-a fost atât de dor! Sorbi cu privirea jocul coroanelor verzi ce se boltesc deasupra ta și zâmbesti cerului ce se întrezărește poznaș printre ramuri. Ca …
Imaginează-ți că ești pe o plajă cu nisip auriu și făinos, exact ca în reclamele agențiilor de voiaj. Soarele e blând pe cerul nici prea albastru, nici prea înnorat, iar tu te lăfăi pe un șezlong confortabil în timp ce ochii se desfată cu imaginea de “du-te - vino” a valurilor oceanului albastru de călimară …
Continuă lectura "Din regretele unei vacanțe la plajă, mai ales acum în vreme de carantină"
Plouă afară, cerul e din nou gri iar starea mea interioară mimează vremea de afară. Nu știu dacă eu m-am acordat vremii sau vremea mie. În orice caz, la mine plouă și pe dinăuntru. Dar acum două zile era soare, iar pe vremea asta, foarte probabil eram afară la alergat. Priveam cum puținii oameni care …
Continuă lectura "Azi nu îmi iese limonada … și e în regulă"
Am ieșit azi pe balcon cu o cană de ceai în mânâ și tot așteptând eu să mi se răcească ceaiul, am început să mă uit la vecinul de la etajul unu. Ieșise afară cu cei doi copii, ca să îi lase să zburde puțin pe lângă bloc. Păsărelele ciripeau exaltate în depărtare, cerul era …
Am ieșit ieri la o scurtă ședință de jogging cu soțul meu. Din fericire, în Belgia, exercițiul fizic în afara casei este permis, ba chiar încurajat pe durata carantinei, atât timp cât persoanele locuiesc sub același acoperiș și se respectă distanța socială. Au fost treizeci de minute de antrenament, o alternare între mers și alergat, …
Continuă lectura "De la canapea la 5km sau cum e să îți accepți vulnerabilitatea?"
Eu nu “ȘTIU” să pictez. Eu pur și simplu pictez. Nu știu dacă o fac bine sau nu. Nu am studiat la academie, deși poate mi-ar fi plăcut. Important e să îmi placă mie, și nu doar rezultatul final, ci mai ales procesul de a ajunge acolo. Pictez așa cum simt, aleg culorile intuitiv. Le …
Stocăm cu toții o grămadă de lucruri, cărți, haine, mobilă, cratițe, hăinuțe de copii, jucării, vase și veselă, de toate pentru cei mari sau mai mici, patrupezi sau bipezi. Unele lucruri le folosim zi de zi, altele mai rar și multe dintre ele ne prisosesc. Fiecare avem în casă unul sau două sertare, dacă nu și …
Continuă lectura "Fă-ți ordine în casă și poate viața va fi mai ușor de respirat"
E 03:35 dimineața când intru în living-room cu pași greoi. Sunt trează deja de vreo jumătate de oră, dar am tot sperat ca gândurile care mă năpădiseră după trezirea bruscă se vor calma și somnul va reveni. Nu s-a întâmplat. Creierul meu s-a agățat cu încăpățânare de frecvența Beta, ce incită galopul mental al unei …
Continuă lectura "Pentru toți insomniacii în vreme de carantină"
« Alert - 20:00 Salsa Beginners » mă informează notificația calendarului. E seară, stau la masa albă din living să scriu câteva rânduri, el spală vasele în bucătărie, curățând după gătitul meu ce mai devreme fusese aclamat cu onomatopee de plăcere culinară; în seara asta am pus din nou în practică noua mea rețetă, inventată în joacă …
Admit. Am obosit. Panica și nevroza create în criza corona mi-au atacat serios rezervele de energie. Am obosit fizic și mental. Măcar partea emoțională este încă echilibrată. De ieri nu mă mai uit la știri. Le evit. Bucla de informații ce repetă același lucru, în loc să mă informeze, îmi hrănea anxietatea. Gata! Stop! Știu …
“Ai fost aseară la pisici?”, m-a întrebat mama acum două zile. “Am fost și au avut o producție din plin” i-am răspuns eu, referindu-mă la tranzitul lor intestinal ce nu apare niciodată în compilațiile de video-uri amuzante cu pisici care te fac să exclami: "Oooh, ce drăguț, vreau și eu o pisică!”. Timp de o …
Continuă lectura "Din ciclul „de ultimă oră”: Cum a dispărut și a reapărut virusul încoronat?"
Vacanța de iarnă pe o insulă însorită? Da, da și iar da! E rețeta ideală împotriva morozității iernii! A fost prima dată când am plecat deliberat în vacanța de iarnă către o destinație cu soare sau "destination soleil" cum se zice prin Belgia, excepție făcând luna de miere. Și după o săptămână petrecută sub razele …
Degeaba îmi dai azi un buchet de flori dacă ieri și alaltăieri mi-ai adus numai injurii. Degeaba îmi dai azi ciocolată când la ultima petrecere mi-ai spus că mânânc cam mult, după care mi-ai reamintit că m-am cam îngrășat in ultima vreme. Uitasei că și tu ai tricou cu burtă. Degeaba mă inviți azi la …
Continuă lectura "Degeaba îmi dai azi inel, ciocolată și flori dacă zilnic îmi arăți că mă detești"
Lui Douglas nu i-a plăcut vreodată să danseze. Mult timp a fost convins că avea două picioare stângi. Copil fiind, nu a avut în familie sau printre prieteni susținători ai dansului. Rar și-a văzut părinții dansând, iar în comunitatea anglo-saxonă în care trăia, băutul berii era ceea ce făcea o petrecere bună. Dansul era aproape …
Continuă lectura "Bărbații nu dansează. Bărbații beau bere și se uită la fotbal"
Luați aminte, sunt blondă! Pentru prima dată în viața mea, sunt blondă. Ei, nu chiar în totalitate, mai am și câteva șuvițe mai închise, dar în orice caz sunt mai blondă decât am fost vreodată. Din născare sunt brunetă get-beget. Sprâncene negre-tuciurii, groase pe vremuri, dar subțiate de prima cosmeticiană care m-a pensat (cine ar …
Continuă lectura "Să fii blondă (când de fapt ești brunetă) e prea mare bătaie de cap"
Știu că am făcut bine, că am luat o decizie înțeleaptă, de om mare. Sănătatea-i mai bună decât toate, nu așa zice vorba? Și cu toate acestea mintea mea și-a tot imaginat cum ar fi fost dacă n-aș fi renunțat. Weekend-ul acesta trebuia să fie unul special. A fost, dar nu așa cum l-am prevăzut …
Acum mulți ani, am ajuns în Bruxelles într-o noapte înfricoșător de ploioasă, de ziceai că cerul se hotărâse să dea drumul la apă care curgea precum o cortină transparentă rece și udă spre pământul deprimat. Mai că tăiai ploaia cu cuțitul iar șuvoaiele de apă șiroiau râuri-râuri pretutindeni. Venisem cu autocarul Eurolines, dupa o interminabilă …
Continuă lectura "Bine ați venit la Bruxelles… fără papuci? (Fragment din „Drumul”)"
A venit un nou an. S-a încheiat altul. Eu una încă nu m-am dezmeticit. Iată-mă prin urmare reflectând cu o infuzie de lavandă, tei și mușețel alături, ronțăind ultimii biscuiți cu ghimbir făcuți de al meu soț, după rețetă englezească. Și între cronțăieli dulci-iuți și sorbit prelung din infuzia calmantă, aleg să mă concentrez doar …
Continuă lectura "19 realizări personale care mi-au îmbunătățit calitatea vieții"
Ce au în comun o fostă fabrică de bere, o bucată de plajă plină de mucuri de țigară și un labirint de dulapuri? Ei bine, arta, mai precis arta contemporană. Am crezut că voi vizita un muzeu, dar s-a dovedit a fi un centru de artă contemporană, pe nume Wiels. Aflat la doar câteva stații …
“Ozzie, tu stai acasă!”, așa îi spun cățelului meu când mă pregătesc să ies pe ușă fără el. Acum câțiva ani, când încă era pui, ar fi început să scâncească precum un copil speriat că va fi abandonat. Ar fi lătrat timp de 10 minute și ar fi schelălăit în agonie canină bună de înmuiat …
Întotdeauna mi-a fost frică de ace. Când a trebuit să îmi fac testul de grupă sanguină pentru buletin, am leșinat cât eram de lungă după ce m-au înțepat în deget. Când mergeam pentru analize de sânge se lăsa mai mereu cu o senzație de leșin, scădere de tensiune și văzut prin ceață. Numai la gândul …
Continuă lectura "Cum mi-am învins frica de ace și injecții"
La noi în cartier e o stradă al cărei nume mă face deseori să zâmbesc. Și tu ai zâmbi garantat dacă ai știi că mergi pe Avenue de l’Optimisme. De fapt cred că fiecare cartier ar trebui să aibă o stradă care să evoce optimismul. Poate așa am zâmbi cu toții mai des sau poate …
Am început să scriu mai des pe blog pe la începutul lui noiembrie 2018, după o perioadă lungă de tăcere datorată unor, hai să le zicem, provocări personale și medicale. Era ca o renaștere a capacității mele de exprimare, o ameliorare a capacităților mele cognitive, o reîntoarcere gradată la origini. Am început să scriu progresiv, …
Continuă lectura "Împlinesc un an de când scriu frecvent pe blog! Mulțumesc că mă susții!"
La restaurantul Lunch Garden care din fericire e deschis duminica, cu o foame de lup și cu tava în față, întreb dacă felul de mâncare cu pește conține lactoză. “Nu știu, dar pot adăuga”, îmi spune ospătarul. “Păi, eu am intoleranță la lactoză, deci nu vreau să îmi puneți lactoză. Vreau doar să știu dacă …
Am fost azi la spital, iar spre deosebire de alte dăți din trecut, am fost calmă, ba chiar glumeață. Când am intrat în cabinetul în care urma să mi se ia sânge, păream fără pic de stress. Zâmbeam în timp ce am pronunțat « Bonjour »-ul de salut pe un ton voios. M-o fi ajutat și ședința …
Continuă lectura "Zâmbăreață azi la spital, nu ca altă dată. Totul este trecător."
Într-o zi de primăvară belgiană când soarele încă ezita să se arate la față, m-am întâlnit cu Monica la o cafea. Eu molcomă, gânditoare și lentă în mișcări, ea efervescentă și colorată precum bulbii înfloriți din țările de pe lângă Marea Nordului. Tocmai își făcuse debutul literar în România, publicând prima ei carte: « Piatră de …
Continuă lectura "Culeg o piatră de hotar și ți-o citesc la ureche"
