My eyes on the world around me. A quest for balance. A space for expression
Te-am visat mort. Dar erai viu la suprafață. Te-am visat mort, dar doar pe interior. Îți mâncau viermii sufletul, iar bucuria și dragostea îți intraseră în putrefacție. Te-am visat mort, găunos și plin de puroi. Pentru că uitaseși să trăiești. Pentru că uitaseși să iubești. Încet, încet, cu timpul, de vipere te-ai înconjurat, crezând că …
Ozzie în autobuz păzește sârguincios intrarea. Ușile se deschid, ușile se închid, nu-i bai, el așteaptă răbdător. E copleșit de căldură și nici apă nu mai vrea. Ce ți-e și cu canicula asta, în țara în care obiceiul e să plouă. A luat-o razna vremea asta și pe noi cu ea. Ușile se deschid, ușile …
De ziua mea nu-i musai să zâmbesc. Pot și să plâng, dacă de asta am eu chef. Dar nu am plâns. Deși starea mea interioară arăta precum o zi ploioasă și înorată. Gândurile îmi goneau într-una antrenând un cumul și mai intens de emoții. “E ziua mea, la naiba, doar nu o să o petrec …
Continue reading "E ziua mea, ce naiba! Despre emoții “indezirabile” când le aștepți cel mai puțin"
Pârâul curge ușurel, susurând povești de viață. Toate vin, toate se scurg, lin, în dâmburi, pe o colorată ață. Muntele îi e alături, stă semeț cu fruntea-n cer. Brazii falnici îi sunt martori, bine-înfipți în pământ și ceva severi. Pârâului nu-i pasă, se rostogolește la vale. Muntele îl privește împăciuitor, pe el, cel boem, liber, coborând agale. …
Continue reading "Bună munte, bună brazi, vă mulțumesc că m-ați primit azi!"
Am dat să ies când ochii mi-au căzut pe rochia maro-grena ce atârna semeață în cuierul lojei în care domnea solitudinea. Nici urmă de forfota și încordarea de dinainte. Agățate de rochie cu un ac de siguranță, cordonul și gulerul din dantelă albă ce o decoraseră prin contrastul de culoare, formă și textură, încă mai …
Continue reading "Spectacolul de flamenco s-a terminat, dar pasiunea continuă. Olé!"
Când te muți dintr-un oraș în altul, chiar și în propria ta țară, îți e greu. Schimbi nu numai orașul, dar și casa, mobilele, salteaua pe care dormi, obiceiurile dimineața, magazinele unde iți faci cumpărăturile, vecinii, anturajul, piața de unde îți iei legumele, doctorii, parcurile, furnizorii de electricitate, gaz, apă și internet, pâna și gropile …
Votul tău contează și tu știi asta, fie că locuiești în România sau peste hotare. Iar data viitoare când vei vota în diasporă, cel mai probabil istoria cozilor se va repeta. Pentru că administrația publică românească este în general lentă, reticentă la implementări inovative și nici nu prea învață din greșeli. Cozile pentru votul în …
Eram satisfăcută și ușurată. După o așteptare de doar cinci ore, reușisem să votez în marea duminică de 26 mai. Acum o saptamâna și o zi. Aleluia! Mă așteptam la coadă. Eram pregătită. Și fizic și psihologic. Doar mai avusesem experiența votului în diasporă când am așteptat cu orele. De aceea venisem devreme la secția …
Continue reading "Vom rescrie oare istoria unei zile? Sau o vom repeta? Aleluia!?"
Am ieșit la vot. Stau la coadă, pregătită pentru o așteptare de două sau chiar trei ore. Poate ar fi trebuit să vin mai devreme. Poate ar fi trebuit să ma fi trezit și mai devreme. Ce-i drept m-am mișcat greu azi-dimineață, deși am deschis ochii pe la 7:00. Și greu se mișcă și coada …
Continue reading "E coadă enormă, dar am ceaiul și mărul cu mine. Stau să votez."
Acum nouă ani, pe 22 mai 2010 mai exact, am încheiat ziua cu o imensă mulțumire în suflet. Reușisem! De una singură! Trecusem de un prag fizic și psihologic. Nu numai că îmi demonstrasem că puteam conduce o mașină, dar reușisem să strunesc una cu volanul pe dreapta, asta în condițiile unei lipse acute de …
Viața poate fi scurtă. Și nu ne dăm seama. Ne ocupăm timpul cu lucruri insignifiante. Ne stressăm cu lucruri stupide. Ne ocupăm ca să fim ocupați. Alergăm în stânga și în dreapta și încercăm să ajungem la timp... și să stăpânim timpul, pentru că pentru mulți dintre noi, time is money. Vrem să facem cât mai multe, …
Continue reading "Amintindu-mi-l pe Toby, cel mai tare șef pe care l-am avut vreodată"
Acum mulți ani, un prieten m-a invitat pe mine și pe o altă prietenă de-a mea să mâncăm împreună. Ne înțelegeam bine noi trei și ne vedeam regulat. Prietenul meu, să-i spunem Fredric, locuia împreună cu alți doi băieți într-un apartament închiriat. Și eu la rândul meu împărțeam apartamentul și chiria cu alte două persoane, …
