My eyes on the world around me. A quest for balance. A space for expression
Dacă te simți singur și dezamăgit de ceilalți, cere ajutorul. Dacă te simți neînțeles, izolat și abandonat, unul împotriva celorlalți, cere ajutorul! Dacă mintea îți e asaltată doar de gânduri împroșcate de noroi, goliciune, negativ și durere, cere ajutorul! Dacă te simți asediat de idei negre, idei care nu îți mai dau pace și pe …
Continue reading "Pentru toți cei care au nevoie de ajutor dar și-l neagă"
⁃ Încetează! Încetează ceea ce faci! ⁃ Păi.. ⁃ Ți-am spus să încetezi! ⁃ Dar ...ă... ⁃ Gata! Niciun ăă! ⁃ Dar, ⁃ Încetează, îți spun! În clipa asta! Nu ești bătut la cap ca să înțelegi, nu? Încetează A-CUM! Băiatul își privește tatăl, un englez roz-roșu de la soare din cap până în picioare, …
Făcusem o greșeală imensă suindu-mă în autocarul cu direcția către Arrecife. Și nu pentru că drumul dura cam o oră și nici pentru că orășelul s-a dovedit a fi o destinație de care ne-am fi putut lipsi cu ușurință. Străduțele murdare și părăginite în care domnea dezolarea, gunoaiele de pe jos, bărcuțele decolorate ce pluteau …
Când eram mică, eram al naibii de înceată. Nici acum nu sunt mai brează în unele situații. Îmi exasperam părinții cu încetineala mea, mai ales pe mama și mai ales la mâncat. Mestecam și mestecam și iarăși mestecam fiecare dumicat, dintr-o parte în alta a gurii, de zeci și zeci de ori. Timpul mesei se …
Continue reading "Relația cu mâncarea sau mai dă-o naibii de vină"
Nu aș fi crezut că ziua îmi va rezerva o așa situație surprinzătoare. Griul de pe cer și aversele ce cădeau șiroaie pe trotuarul devenit cenușiu anunțau apropierea sfârșitului verii. O zi dezolantă ce îmi alimenta cu succes aceeași dezolantă stare interioară. Cu greu m-am urnit din pat, târându-mi pașii către bucătărie. Ceai, pastilă de tiroidă, …
Continue reading "Cele mai frumoase cuvinte pe care mi le-ar fi putut spune cineva"
Acum câțiva ani, după patru ore de analize la spital, am fost diagnosticată cu intoleranță la lactoză și asta mi-a dat peste cap relația amoroasă... cu mâncarea. Am zis adio dragă brânză telemea, adio caș și cașcaval, adio smântână, brânză feta, iaurt, unt și kefir. Fără croissante la cafea, fără sosuri și maioneze industriale (care de …
Cine zice flamenco, se gândește la pasiune, forță și seducție, la improvizație, suspans, dezinvoltură, la suspine, putere și siguranță de sine. La Andalucia, la caldură, la picături de sudoare, zgomot, frisoane și la tumultul vieții pompându-ți în vene. Dar nimeni nu se gândește la disciplină, la muncă, la durere fizică, la nesiguranță, la enorm de multe reguli și structură (da, REGULI …
Ies din supermarket și străbat sprințar parcarea. În fața mea, pășește nehotărât un bărbat de o vârstă incertă. E clar, tânar nu mai este, ar putea fi și bunic, însă pielea lui neagră, întinsă și lucioasă, decorată doar de câteva riduri fine în zona frunții și a gurii nu vrea să îi trădeze anii. Îmbrăcat …
Și s-au dus. Au lăsat ușa larg deschisă în urma lor și un vid imens în căsuța lor. Ar fi fost loc de un “ La revedere” sau măcar un "Adio", dar nici urmă de așa ceva. În schimb în jur domnea tăcerea. Și-au lăsat adăpostul, mâncarea, apa și jucăriile și s-au dus, întinzandu-și aripile …
Continue reading "Și duși au fost ei doi în zbor, lăsând confortul în urmă pentru gustul libertății"
Te-am visat mort. Dar erai viu la suprafață. Te-am visat mort, dar doar pe interior. Îți mâncau viermii sufletul, iar bucuria și dragostea îți intraseră în putrefacție. Te-am visat mort, găunos și plin de puroi. Pentru că uitaseși să trăiești. Pentru că uitaseși să iubești. Încet, încet, cu timpul, de vipere te-ai înconjurat, crezând că …
Ozzie în autobuz păzește sârguincios intrarea. Ușile se deschid, ușile se închid, nu-i bai, el așteaptă răbdător. E copleșit de căldură și nici apă nu mai vrea. Ce ți-e și cu canicula asta, în țara în care obiceiul e să plouă. A luat-o razna vremea asta și pe noi cu ea. Ușile se deschid, ușile …
De ziua mea nu-i musai să zâmbesc. Pot și să plâng, dacă de asta am eu chef. Dar nu am plâns. Deși starea mea interioară arăta precum o zi ploioasă și înorată. Gândurile îmi goneau într-una antrenând un cumul și mai intens de emoții. “E ziua mea, la naiba, doar nu o să o petrec …
Continue reading "E ziua mea, ce naiba! Despre emoții “indezirabile” când le aștepți cel mai puțin"
