O căutare de echilibru. Un spațiu de expresie.
Știu că am făcut bine, că am luat o decizie înțeleaptă, de om mare. Sănătatea-i mai bună decât toate, nu așa zice vorba? Și cu toate acestea mintea mea și-a tot imaginat cum ar fi fost dacă n-aș fi renunțat. Weekend-ul acesta trebuia să fie unul special. A fost, dar nu așa cum l-am prevăzut …
Acum mulți ani, am ajuns în Bruxelles într-o noapte înfricoșător de ploioasă, de ziceai că cerul se hotărâse să dea drumul la apă care curgea precum o cortină transparentă rece și udă spre pământul deprimat. Mai că tăiai ploaia cu cuțitul iar șuvoaiele de apă șiroiau râuri-râuri pretutindeni. Venisem cu autocarul Eurolines, dupa o interminabilă …
Continuă lectura "Bine ați venit la Bruxelles… fără papuci? (Fragment din „Drumul”)"
A venit un nou an. S-a încheiat altul. Eu una încă nu m-am dezmeticit. Iată-mă prin urmare reflectând cu o infuzie de lavandă, tei și mușețel alături, ronțăind ultimii biscuiți cu ghimbir făcuți de al meu soț, după rețetă englezească. Și între cronțăieli dulci-iuți și sorbit prelung din infuzia calmantă, aleg să mă concentrez doar …
Continuă lectura "19 realizări personale care mi-au îmbunătățit calitatea vieții"
Ce au în comun o fostă fabrică de bere, o bucată de plajă plină de mucuri de țigară și un labirint de dulapuri? Ei bine, arta, mai precis arta contemporană. Am crezut că voi vizita un muzeu, dar s-a dovedit a fi un centru de artă contemporană, pe nume Wiels. Aflat la doar câteva stații …
“Ozzie, tu stai acasă!”, așa îi spun cățelului meu când mă pregătesc să ies pe ușă fără el. Acum câțiva ani, când încă era pui, ar fi început să scâncească precum un copil speriat că va fi abandonat. Ar fi lătrat timp de 10 minute și ar fi schelălăit în agonie canină bună de înmuiat …
Întotdeauna mi-a fost frică de ace. Când a trebuit să îmi fac testul de grupă sanguină pentru buletin, am leșinat cât eram de lungă după ce m-au înțepat în deget. Când mergeam pentru analize de sânge se lăsa mai mereu cu o senzație de leșin, scădere de tensiune și văzut prin ceață. Numai la gândul …
Continuă lectura "Cum mi-am învins frica de ace și injecții"
La noi în cartier e o stradă al cărei nume mă face deseori să zâmbesc. Și tu ai zâmbi garantat dacă ai știi că mergi pe Avenue de l’Optimisme. De fapt cred că fiecare cartier ar trebui să aibă o stradă care să evoce optimismul. Poate așa am zâmbi cu toții mai des sau poate …
Am început să scriu mai des pe blog pe la începutul lui noiembrie 2018, după o perioadă lungă de tăcere datorată unor, hai să le zicem, provocări personale și medicale. Era ca o renaștere a capacității mele de exprimare, o ameliorare a capacităților mele cognitive, o reîntoarcere gradată la origini. Am început să scriu progresiv, …
Continuă lectura "Împlinesc un an de când scriu frecvent pe blog! Mulțumesc că mă susții!"
La restaurantul Lunch Garden care din fericire e deschis duminica, cu o foame de lup și cu tava în față, întreb dacă felul de mâncare cu pește conține lactoză. “Nu știu, dar pot adăuga”, îmi spune ospătarul. “Păi, eu am intoleranță la lactoză, deci nu vreau să îmi puneți lactoză. Vreau doar să știu dacă …
Am fost azi la spital, iar spre deosebire de alte dăți din trecut, am fost calmă, ba chiar glumeață. Când am intrat în cabinetul în care urma să mi se ia sânge, păream fără pic de stress. Zâmbeam în timp ce am pronunțat « Bonjour »-ul de salut pe un ton voios. M-o fi ajutat și ședința …
Continuă lectura "Zâmbăreață azi la spital, nu ca altă dată. Totul este trecător."
Într-o zi de primăvară belgiană când soarele încă ezita să se arate la față, m-am întâlnit cu Monica la o cafea. Eu molcomă, gânditoare și lentă în mișcări, ea efervescentă și colorată precum bulbii înfloriți din țările de pe lângă Marea Nordului. Tocmai își făcuse debutul literar în România, publicând prima ei carte: « Piatră de …
Continuă lectura "Culeg o piatră de hotar și ți-o citesc la ureche"
Iată o fotografie relativ inocentă ce mi-a atras atenția în timp ce degetul îmi aluneca într-un scroll-down de social media. Două tipuri de alegeri, două drumuri puse în opoziție și o lecție moralizatoare obligatorie despre depunerea de efort. Primul drum, la care se înghesuie toată lumea din fotografia motivațională, e o cale lungă si întortochiată, …
