Cu ochii pe lumea ta și a mea. O căutare de echilibru. Un spațiu de expresie.
Am început să scriu mai des pe blog pe la începutul lui noiembrie 2018, după o perioadă lungă de tăcere datorată unor, hai să le zicem, provocări personale și medicale. Era ca o renaștere a capacității mele de exprimare, o ameliorare a capacităților mele cognitive, o reîntoarcere gradată la origini. Am început să scriu progresiv, …
Continuă lectura "Împlinesc un an de când scriu frecvent pe blog! Mulțumesc că mă susții!"
La restaurantul Lunch Garden care din fericire e deschis duminica, cu o foame de lup și cu tava în față, întreb dacă felul de mâncare cu pește conține lactoză. “Nu știu, dar pot adăuga”, îmi spune ospătarul. “Păi, eu am intoleranță la lactoză, deci nu vreau să îmi puneți lactoză. Vreau doar să știu dacă …
Am fost azi la spital, iar spre deosebire de alte dăți din trecut, am fost calmă, ba chiar glumeață. Când am intrat în cabinetul în care urma să mi se ia sânge, păream fără pic de stress. Zâmbeam în timp ce am pronunțat « Bonjour »-ul de salut pe un ton voios. M-o fi ajutat și ședința …
Continuă lectura "Zâmbăreață azi la spital, nu ca altă dată. Totul este trecător."
Într-o zi de primăvară belgiană când soarele încă ezita să se arate la față, m-am întâlnit cu Monica la o cafea. Eu molcomă, gânditoare și lentă în mișcări, ea efervescentă și colorată precum bulbii înfloriți din țările de pe lângă Marea Nordului. Tocmai își făcuse debutul literar în România, publicând prima ei carte: « Piatră de …
Continuă lectura "Culeg o piatră de hotar și ți-o citesc la ureche"
Iată o fotografie relativ inocentă ce mi-a atras atenția în timp ce degetul îmi aluneca într-un scroll-down de social media. Două tipuri de alegeri, două drumuri puse în opoziție și o lecție moralizatoare obligatorie despre depunerea de efort. Primul drum, la care se înghesuie toată lumea din fotografia motivațională, e o cale lungă si întortochiată, …
Tot îmi sare în ochi această frază: « EU sunt singura persoană responsabilă pentru tot ceea ce mi se întamplă». E o frază care se vrea motivantă, o frază menită să ne responsabilizeze, să ne impulsioneze să ne luăm greutățile și viața în piept, să ieșim prin forțele proprii din dificultățile pe care le avem, să ne …
Dacă te simți singur și dezamăgit de ceilalți, cere ajutorul. Dacă te simți neînțeles, izolat și abandonat, unul împotriva celorlalți, cere ajutorul! Dacă mintea îți e asaltată doar de gânduri împroșcate de noroi, goliciune, negativ și durere, cere ajutorul! Dacă te simți asediat de idei negre, idei care nu îți mai dau pace și pe …
Continuă lectura "Pentru toți cei care au nevoie de ajutor dar și-l neagă"
⁃ Încetează! Încetează ceea ce faci! ⁃ Păi.. ⁃ Ți-am spus să încetezi! ⁃ Dar ...ă... ⁃ Gata! Niciun ăă! ⁃ Dar, ⁃ Încetează, îți spun! În clipa asta! Nu ești bătut la cap ca să înțelegi, nu? Încetează A-CUM! Băiatul își privește tatăl, un englez roz-roșu de la soare din cap până în picioare, …
Făcusem o greșeală imensă suindu-mă în autocarul cu direcția către Arrecife. Și nu pentru că drumul dura cam o oră și nici pentru că orășelul s-a dovedit a fi o destinație de care ne-am fi putut lipsi cu ușurință. Străduțele murdare și părăginite în care domnea dezolarea, gunoaiele de pe jos, bărcuțele decolorate ce pluteau …
Când eram mică, eram al naibii de înceată. Nici acum nu sunt mai brează în unele situații. Îmi exasperam părinții cu încetineala mea, mai ales pe mama și mai ales la mâncat. Mestecam și mestecam și iarăși mestecam fiecare dumicat, dintr-o parte în alta a gurii, de zeci și zeci de ori. Timpul mesei se …
Continuă lectura "Relația cu mâncarea sau mai dă-o naibii de vină"
Nu aș fi crezut că ziua îmi va rezerva o așa situație surprinzătoare. Griul de pe cer și aversele ce cădeau șiroaie pe trotuarul devenit cenușiu anunțau apropierea sfârșitului verii. O zi dezolantă ce îmi alimenta cu succes aceeași dezolantă stare interioară. Cu greu m-am urnit din pat, târându-mi pașii către bucătărie. Ceai, pastilă de tiroidă, …
Continuă lectura "Cele mai frumoase cuvinte pe care mi le-ar fi putut spune cineva"
Acum câțiva ani, după patru ore de analize la spital, am fost diagnosticată cu intoleranță la lactoză și asta mi-a dat peste cap relația amoroasă... cu mâncarea. Am zis adio dragă brânză telemea, adio caș și cașcaval, adio smântână, brânză feta, iaurt, unt și kefir. Fără croissante la cafea, fără sosuri și maioneze industriale (care de …
