Searching for Balance / O căutare de echilibru
Am ajuns târziu azi la cursul de flamenco și am plecat devreme. Ba m-am mai și moșcăit la vestiar până m-am schimbat în ținuta de dans, pantofi cu tăblițe care fac zgomot când pășești, fustă lungă, fluidă și cu volane și un tricou cu o dansatoare ținând cu grație un evantai roșu. Până să intru …
Continuă lectura "Uneori, ca să mergem înainte, trebuie să facem câțiva pași înapoi"
De o săptămână și ceva mă tot lupt cu represaliile unei oboseli cognitive. Dureri de cap, dureri de ochi, dificultate de a mă concentra, gânduri împrăștiate, ruminații (a se înțelege rumegat de gânduri) care îmi țin mintea ocupată non-stop și îmi creează o dificultate de a mă conecta la prezent. Nu stau locului, ca să …
“Ți-ai luat masca? / Mi-am luat masca?“ e noua întrebare ce apare pe buzele noatre înainte să ieșim din casă. Nu e de ajuns că trebuie să ne aducem aminte să ne luăm smartphone-ul, cheile de la casă, portofelul, poate și sticla reutilizabilă cu apă, ca să poluăm mai puțin, pentru că mările și …
Azi m-am trezit cu fața la cearceaf. De fapt eram alungită pe o parte, cu fața șifonată după o noapte cam zbuciumată. Nimic serios, nimic asemănător cu insomniile recurente din trecut, doar o sete cumplită ce m-a însoțit întreaga noapte, trezindu-mă de mai multe ori, o agitație perpetuă și o burtă umflată de intestinele bosumflate …
Continuă lectura "Azi m-am trezit cu fața la cearceaf, nu am chef de nimic și e perfect ok"
În luna aprilie m-am apucat de alergat. Și nu oricum, ci organizat, urmând un program menit să mă antreneze progresiv, cu obiectivul final de a putea alerga 5km. « From Couch to 5 » era numele programului care urma să mă poarte timp de 9 săptămâni până la obiectivul final, alternând perioade de mers cu cele de …
De când cu lockdown-ul, toți cei care au fost destul de norocoși să aibă acces la tehnologie (și la asta mă refer computer/ tabletă/smartphone și o conexiune decentă de internet) și-au mutat complet viața socială, academică și profesională pe internet, unde platformele de videoconferință au atins apogeul de utilizare. Cuvântul Zoom a intrat în limbajul …
Am ieșit azi pe balcon cu o cană de ceai în mânâ și tot așteptând eu să mi se răcească ceaiul, am început să mă uit la vecinul de la etajul unu. Ieșise afară cu cei doi copii, ca să îi lase să zburde puțin pe lângă bloc. Păsărelele ciripeau exaltate în depărtare, cerul era …
Am ieșit ieri la o scurtă ședință de jogging cu soțul meu. Din fericire, în Belgia, exercițiul fizic în afara casei este permis, ba chiar încurajat pe durata carantinei, atât timp cât persoanele locuiesc sub același acoperiș și se respectă distanța socială. Au fost treizeci de minute de antrenament, o alternare între mers și alergat, …
Continuă lectura "De la canapea la 5km sau cum e să îți accepți vulnerabilitatea?"
“Ai fost aseară la pisici?”, m-a întrebat mama acum două zile. “Am fost și au avut o producție din plin” i-am răspuns eu, referindu-mă la tranzitul lor intestinal ce nu apare niciodată în compilațiile de video-uri amuzante cu pisici care te fac să exclami: "Oooh, ce drăguț, vreau și eu o pisică!”. Timp de o …
Continuă lectura "Din ciclul „de ultimă oră”: Cum a dispărut și a reapărut virusul încoronat?"
Vacanța de iarnă pe o insulă însorită? Da, da și iar da! E rețeta ideală împotriva morozității iernii! A fost prima dată când am plecat deliberat în vacanța de iarnă către o destinație cu soare sau "destination soleil" cum se zice prin Belgia, excepție făcând luna de miere. Și după o săptămână petrecută sub razele …
A venit un nou an. S-a încheiat altul. Eu una încă nu m-am dezmeticit. Iată-mă prin urmare reflectând cu o infuzie de lavandă, tei și mușețel alături, ronțăind ultimii biscuiți cu ghimbir făcuți de al meu soț, după rețetă englezească. Și între cronțăieli dulci-iuți și sorbit prelung din infuzia calmantă, aleg să mă concentrez doar …
Continuă lectura "19 realizări personale care mi-au îmbunătățit calitatea vieții"
Ce au în comun o fostă fabrică de bere, o bucată de plajă plină de mucuri de țigară și un labirint de dulapuri? Ei bine, arta, mai precis arta contemporană. Am crezut că voi vizita un muzeu, dar s-a dovedit a fi un centru de artă contemporană, pe nume Wiels. Aflat la doar câteva stații …
La noi în cartier e o stradă al cărei nume mă face deseori să zâmbesc. Și tu ai zâmbi garantat dacă ai știi că mergi pe Avenue de l’Optimisme. De fapt cred că fiecare cartier ar trebui să aibă o stradă care să evoce optimismul. Poate așa am zâmbi cu toții mai des sau poate …
Când eram mică, eram al naibii de înceată. Nici acum nu sunt mai brează în unele situații. Îmi exasperam părinții cu încetineala mea, mai ales pe mama și mai ales la mâncat. Mestecam și mestecam și iarăși mestecam fiecare dumicat, dintr-o parte în alta a gurii, de zeci și zeci de ori. Timpul mesei se …
Continuă lectura "Relația cu mâncarea sau mai dă-o naibii de vină"
Viața poate fi scurtă. Și nu ne dăm seama. Ne ocupăm timpul cu lucruri insignifiante. Ne stressăm cu lucruri stupide. Ne ocupăm ca să fim ocupați. Alergăm în stânga și în dreapta și încercăm să ajungem la timp... și să stăpânim timpul, pentru că pentru mulți dintre noi, time is money. Vrem să facem cât mai multe, …
Continuă lectura "Amintindu-mi-l pe Toby, cel mai tare șef pe care l-am avut vreodată"
Cugetare despre "succes" sau pentru ce atâta stress și sacrificiu?
