Din ciclul “de ultimă oră”: Cum a dispărut și a reapărut virusul încoronat?

“Ai fost aseară la pisici?”, m-a întrebat mama acum două zile.

“Am fost și au avut o producție din plin” i-am răspuns eu, referindu-mă la tranzitul lor intestinal ce nu apare niciodată în compilațiile de video-uri amuzante cu pisici care te fac să exclami: “Oooh, ce drăguț, vreau și eu o pisică!”.

Timp de o săptămână am vizitat cele două pisici negre din apartamentul vecinilor care mi le lăsaseră în grijă pe durata vacanței lor. Da, au cutezat să plece cu cei doi copii la ski, în ciuda panicii mondiale create de virusul încoronat. S-au întors voioși și cu amintiri plăcute. Nu au avut nevoie să fie puși în carantină. S-au spălat des pe mâini și nu erau cazuri de virusați acolo unde au călătorit.

Cu o săptămână jumate înainte de plecarea vecinilor eram și noi în vacanță pe insula vulcanică Lanzarote. O vacanță calmă și relativ călduță în mijlocul iernii, un timp de resursare și respiro pe care îl recomand oricui. Iar dacă am tușit și am strănutat, am făcut-o pentru că aveam câteva sechele lăsate de o infecție în gât.

Cum ne-am protejat? Păi făcând câteva chestii de bun-simț:

⁃ Am avut grijă să ne spălam mâinile, mai des, ce-i drept decât de obicei

⁃ Am folosit un gel dezinfectant pentru mâini (eu am preferat unul pe bază de uleiuri esețiale, soțul a preferat unul obișnuit)

⁃ Am avut grijă să bem ceaiuri calde în care mai adăugam și cate o feliuță de lămâie

⁃ Am dormit “bine”, ceea ce înseamnă că ne-am trezit aproximativ la aceeași oră în fiecare zi, nu ne-am culcat prea târziu, ba am făcut și câteva sieste în unele zile

⁃ Am evitat frigul, drept pentru care mi-am cumpărat o eșarfă mai groasă pentru plajă; în primele zile bătea vântul și nu era suficient de cald; și o bluză de pijama foarte groasă pentru nopțile ce mie personal mi se păreau friguroase

⁃ Am mâncat deseori mâncaruri calde cu garnitură de legume gătite, deși salatele ce acompaniau fructele de mare mi-au făcut cu ochiul din când în când

⁃ Cum am gâtul mai sensibil, ușor iritabil și mai mereu roșu, am folosit niște pastile de supt cu miere de albine.

⁃ Și ne-am luat porția de vitamine și alte suplimente alimentare pe care le luăm de obicei în perioada aceasta a anului. Am diminuat însă doza de vitamina D. Aveam deja soare pe cer care să ne ajute cu suplimentarea.

Și … cam atât.

Ah și am uitat să spun. Nu ne-am uitat deloc la știri. Am aprins televizorul doar o singură dată, iar știrile online le-am evitat. Și ghici ce s-a întâmplat? Pentru o săptămână, Coronavirus “a dispărut”. S-a diluat și s-a strecurat printre firele de nisip undeva departe de atenția noastră. Pentru o săptămână aproape că am uitat de existența sa.

Ne-am adus aminte subit în prima dimineață după ce ne-am întors acasă. Dăduse drumul la televizor, parte din ritualul lui matinal și deodată știrile aducătoare de panică ne-au invadat cotidianul. Mirată am exclamat: « Ce chestie, uitasem aproape complet de virusul ăsta! Mulțumesc, jurnal de știri! ». Cu o ușoară tensiune ce îmi acaparase deja umerii și cu câteva tentative de frisoane, am mers să mă mai spăl încă o dată pe mâini. Just in case.

Citește și:

• Cum mi-am învins frica de ace și injecții
• Bine ați venit la Bruxelles… fără papuci? (Fragment din “Drumul”)
• Să fii blondă (când de fapt ești brunetă) e prea mare bătaie de cap
• Wiels: Plaja cu mucuri de țigară din fabrica de bere și labirintul de dulapuri, câteva universuri ce te invită la reflecție asupra lumii în care trăim
• Optimizează-mă! Dar cu măsură!
• Ai noroc când îți e bine

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.