Pictez cum simt, pentru că îmi dau voie

Eu nu “ȘTIU” să pictez. Eu pur și simplu pictez. Nu știu dacă o fac bine sau nu. Nu am studiat la academie, deși poate mi-ar fi plăcut. Important e să îmi placă mie, și nu doar rezultatul final, ci mai ales procesul de a ajunge acolo. Pictez așa cum simt, aleg culorile intuitiv. Le amestec și le dau formă după cum mă ghidează simțurile și gustul. Pictez abstract cu ușurintă. Cu formele concrete nu stau bine. E normal, nu am avut unde sâ învăț tehnică.

“La ce îți folosește pictura?”, aud o voce critică în capul meu. E cea a părinților mei, o voce pe care am integrat-o atât de bine încât uneori o confund cu vocea mea. E clar, cu pictatul meu nu pot “să mai fac și eu un ban”, după cum i-ar plăcea lui tata. Nu e ceva ce poate fi imediat monetizat, precum recolta de struguri. E practică multă, timp dedicat, investiție în vopseluri, pânze și alte materiale. În plus, studiul picturii nu îți oferă nicio garanție de job, de pâine pe masă și de acoperiș asupra capului. De multe ori, pictura nu este apreciată și nici înțeleasă, iar critici se găsesc la tot pasul.

Și cu toate acestea, pictura face mai bine sufletului decât orice haină de marcă, decât orice cină la restaurant de X stele, decât orice pereche de pantofi cu talpă roșie sau decât orice fotografie cu mii de like-uri pe social media.

Mie îmi place mult pictura intuitivă și abstractă. Este o altă formă de expresie care lasă subconștientul să vorbească. E o activitate ce ne calmează și ajută să scoatem la suprafață ceea ce uneori cuvintele noastre nu reușesc. Toți avem capacitatea aceasta, doar că nu am fost încurajați și nici inițiați. Și cum să înveți să zbori când în trecut nu ți s-a dat dreptul? Ei bine, înveți să îți acorzi tu dreptul, acum în prezent. Îți dai voie tu să explorezi, cu blândețe.

De câteva săptămàni, mai precis de pe 9 martie, am început să explorez acuarelele. Nu mai pictasem cu ele. Mă înscrisesem la un curs de pictură la care am reușit să merg doar o singură dată, mai precis pe 9 martie. Apoi a venit carantina și cursul s-a anulat. Dar aveam acuarelele și caietele de pictură. Așa că în locul cursului obișnuit, am început să mă joc cu acuarelele acasă. Prietena mea, Auriane De Lannoy, a început să țină un curs de ART-terapie online ce mi-a dat un cadru și o structură. Iar azi, printr-un Workshop online, pe Zoom și Skype, am explorat pictura intuitivă și câteva tehnici de acrilic și acuarele cu Avdia Avrumutoae, Avdia Van Art, o artistă româncă ale cărei picturi mi-au stârnit admirația. Și uite așa, dintr-una într-alta, de la o coală de hârtie cu o tentativă nereușită de bambuși (prima mea pictură cu acuarele), am ajuns la câteva creații de care și acum mă minunez.

Acum vă las pe voi să îmi spuneti ce vă place. Și poate vă apucați și voi de pictat sau desenat intuitiv. O să vă facă bine, mai ales în aceste vremuri.

P.S. Avdia va mai da și alte workshopuri gratuite online, în romană sau engleză.

“Release”, după cum a numit-o Avdia
“Ghiveciul”, prima mea pictură cu forme “concrete”

“Flowing like Water”
“What you did not want to see”
“Finding Calm in Chaos”
“The Song of a Mandala“

Me and You

Release the Storm

Te-ar putea interesa și:


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

2 răspunsuri la „Pictez cum simt, pentru că îmi dau voie”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.