Stocăm cu toții o grămadă de lucruri, cărți, haine, mobilă, cratițe, hăinuțe de copii, jucării, vase și veselă, de toate pentru cei mari sau mai mici, patrupezi sau bipezi.
Unele lucruri le folosim zi de zi, altele mai rar și multe dintre ele ne prisosesc. Fiecare avem în casă unul sau două sertare, dacă nu și mai multe, pline de grămezi de obiecte uitate și ascunse. Sertare care nu servesc altui scop decât să adăpostească lucrurile cărora nu le-am găsit alt loc. Cutii cu pantofi cărora le-am uitat existența. Saci cu haine pe care am decis să le păstrăm, că nu se știe niciodată. Prosoape vechi, prosoape noi, unele decolorate, dar toate păstrate. Șosete în perechi, altele desperechiate, unele rupte, altele în mai multe sertare refugiate. Tricouri de demult, tricouri mai noi, tricouri rupte dar bune pentru ziua de văruit. Blugi mai albaștri, blugi mai decolorați, blugi cu găuri, slim-fit, drepți, evazați, care ne-au rămas mici, care ne sunt prea largi sau blugi pe care ii păstrăm pentru ziua aceea îndepărtată când poate vom încăpea din nou în ei.
Avem în casă sifoniere cu rafturi pline de haine pliate, puse una peste alta formând grămezi pestrițe. Haine atârnate pe umerașe dar care nu se mai văd, pierzându-se în atâtea lucruri înghesuite. Deschidem șifonierul, aruncăm o privire, apoi ne spunem, în special noi femeile: “Nu am cu ce să mă îmbrac”. Frustrare, nervi, insatisfacție. Luăm măsuri și decidem să mai dăm o raită prin magazine, online sau offline, că să ne “înnoim”. Pornim la vânătoare, ne găsim prada, dopamina ne crește, plătim, apoi învingătoare, exaltate și satisfăcute ajungem acasă cu noile cuceriri. Despachetam, simțim mirosul de nou, scoatem etichetele, eventual ne mai probăm puțin în fața oglinzii și într-un final deschidem șifonierul. O privire scurtă, apoi o încruntătura. În șifonier nu e loc, dar se găsește. Un pic de împins pe aici, un pic de tras pe acolo și hainele noi își găsesc locul. Uneori uităm să tăiem etichetele, împingând noile haine printre cele vechi. Iar mai târziu când deschidem din nou șifonierul, surprize-surprize, constatăm cu stupoare că iar nu avem cu ce să ne îmbrăcăm. De atâtea haine înghesuite nici nu le mai vedem pe cele noi care sfârșesc fără urmă, înghițite de gloata din șifonier. V-ați spus vreodată: “Am atâtea haine dar nu am cu ce să mă îmbrac”? Dacă da, bravo pentru conștientizare. Dacă nu, niciodată nu e prea târziu. Pasul următor e să treceți prin ceea ce aveți, selectați, triati, dați, aruncați sau vindeți. Știu, e mai ușor să închidem rapid ușa sifonierului. Ordinea în cameră este aparentă, dar în spatele ușii dulapului e haos care ne stresează tacit zi de zi.
Ordinea se menține, nu se face
Acum câțiva ani, o persoană pasionată de feng-shui mi-a împrumutat o carte despre cum să faci ordine. Am citit-o din scoarță-n scoarță și i-am urmat (aproape) toate sfaturile. Și chiar am avut rezultate (ce-i drept, nu am momentan copii, ca să le spulbere pe loc), drept pentru care recomand oricui această lectură. E vorba despre “Magia Ordinii“ de Marie Kondo.
Contrar a ceea ce afirmă unii, mie mi-a luat cu mult mai mult decât un simplu weekend ca să îmi ordonez casa. Alesul lucrurilor pe care voiam să le păstrez și selectatul celor de care urma să mă despart a durat într-adevăr mai puțin. Dacă îmi plăcea obiectul, dacă îmi dădea o stare de bine sau mă bucura, dacă mă vedeam alegându-l, purtându-l, folosindu-l frecvent, atunci rămânea. Dacă nu, decideam să îl dau cuiva, să îl vând, să îl transform, ori să îl arunc . Nu prea mă împac cu ideea aruncatului obiectelor în bună-stare, așa că încerc mereu să le dau o altă viață. Ordonatul propriu-zis a fost însă un proces care a luat timp. Și un amănunt foarte important, ordonatul se menține și nu se face. Și da, ia timp.
E greu să zici Adio
Aveam multe lucruri acumulate de care cu greu mă puteam despărți. În plus nu sunt adepta minimalismului, am nevoie de varietate, mă plictisesc repede și asta se vede și în decorul interior pe care îmi place să îl schimb în funcție de ocazie sau de perioada anului. De exemplu, în sufragerie, în sezonul rece îmi place să am draperii în culori mai calde, precum roșu. Iar pe canapea câteva din fețele de pernă trebuie musai să fie asortate, făcând rapel la culorile și modelul draperiilor. Primăvara și vara, simt nevoia de mai mult spațiu, aerisire și lumină în interior. Apartamentul în care locuiesc este întunecat iar ca să aduc lumina, mai ales în sezonul cald, schimb draperiile cu unele deschise la culoare. Și evident, obiectele din jur trebuie să se potrivească și să se completeze cromatic, aducând pe ici pe colo câteva tușe de culoare. Varietate, v-am spus!
Sunt expertă la mutat mobilele și la redecorat interiorul în care locuiesc. Primul lucru pe care îl fac când întru într-un spațiu nou este să observ decorul. Îmi place să variez obiectele din jurul meu și sunt atrasă de culorile tari. Dar îmi place și ordinea și coerența cromatică în jurul meu. Iar ca structură sunt din fire împrăștiată, cu zeci de idei forfătând în același timp în minte, împiedicându-mă de cele mai multe ori să mă dedic doar uneia. Noroc că am studiat multă matematică și informatică în liceu care mi-au modelat firea prin prisma structurii, ordinii, proceselor și secvențialității. Dar la bază, eu sunt un spirit creativ, împrăștiat și am nevoie de varietate. Prin urmare, îmi place să am opțiuni dintre care să aleg, fie ele haine, farfurii, cuverturi de pat, rame cu fotografii sau seturi de prosoape. Mai adăugăm și convingerile legate de depozitare și acumulare de obiecte, moștenite de la părinți și bunici, traumatizati de interminabilele perioade de penurie: “Lasă că poate mi-o trebui cândva”, “Păstrează-l, pune-l bine, că nu se știe niciodată când vei avea nevoie de obiectul ăsta…”, plus nevoia de confort tip “cosy” și de a avea obiectele “la îndemână” și iată cocktail-ul perfect pentru acumulări, dezordine și stocări excesive.
Și cu toate acestea am reușit să îmi ameliorez comportamentul legat de depozitare și ordonare. Nu mai arunc lucrurile ala-n-dala în sertare, ci le ordonez, pe cât posibil. E drept, încă mai am mormane de haine pe scaunul din dormitor, haine care așteaptă să fie ordonate în șifonier. Dezordinea apare frecvent, pe când ordinea ia timp. Dar mi-am schimbat obiceiurile, ceea ce îmi prisosește sau nu mă mai mulțumește, selectez, triez, dau cuiva în dar, arunc sau vând. Prefer întotdeauna să vând sau să dau în dar un obiect de care vreau să mă despart. Probabil e legat de principiul de a nu face risipă, moștenit de la ai mei, un principiu, zic eu, constructiv. În loc să arunc un obiect, aleg să îi dau o a două viață. Mai bine îl ofer sau îl vând cuiva care s-ar bucura de el. Obiectele second-hand fac bine planetei și mai domolesc efectele secundare ale consumerismului. Iar dacă nu găsesc pe nimeni interesat de obiectele cărora le-am zis adio, ori le transform, ori cu părere de rău recurg la coșul de gunoi, mulțumind în prealabil obiectului de care mă despart.
Au trecut câțiva ani de când am citit și aplicat preceptele japonezei Marie Kondo și între timp am suplimentat filozofia mea de ordine și cu învățături de feng shui ca să mă simt și mai bine în casa în care locuiesc. Am schimbat culoarea unor pereți, am mutat și am vândut mobile de care nu aș fi crezut vreodată că m-aș putea despărți. Acum doi ani mă plângeam constant de lipsa de spațiu. Între timp am înțeles că percepția dimensiunii spațiului este strâns legată de ceea ce umple acel spațiu. Acum garderoba mea include doar hainele care îmi plac și care îmi sunt cu adevărat utile. Am totuși și perioade când am nevoie doar de haine de o anumită culoare sau când prefer un anumit tip de îmbrăcăminte. Iarna, mai nou, tot trag către rochii-pulover, deci sunt tentată să fac noi achiziții. În sertare acum am mai mult spațiu, după ce am împăturit și depozitat hainele pe verticală. Din bucătărie am dat, vândut sau aruncat mai tot ce am estimat că îmi prisosea sau că nu îmi era de folos. Nu am reușit să mă despart chiar de tot, dar mica noastră bucătărie este mult mai ordonată decât în trecut. De când am vândut unele mobile și am repoziționat cele rămase, living-ul pare că respiră și dă impresia de mai mult spațiu. Era spațios și înainte, doar că forma și dispunerea prizelor și lustrelor sunt tare ciudate și ne îngrădesc opțiunile de amenajare. Iar contractul de chirie nu ne permite amenajări structurale.
E primavară, iar dacă privim atent natura, vom observa că sentimentul de înnoire plutește în aer. Și chiar dacă momentan avem tendința, uneori chiar și nevrotică, de a curăța și dezinfecta, faceți-vă ordine și în casă. Selectați, triati, păstrați sau puneți deoparte pentru “dat mai departe” . Aerisiți-vă casa, mintea și sufletul, scoțând tot ceea ce atârnă și înghesuiește inutil. Păstrați doar ceea ce vă aduce o senzație de bine sau e indispensabil. Restul obiectelor, reciclați-le, donați-le (după carantină, evident) sau tranformați-le, acordându-le o nouă viață. “Clear your house!” și cine știe, cu ocazia asta o parte din vraiștea vieții se va ordona.
Semnat, o dezordonată din născare ce caută și apreciază ordinea
Te-ar putea interesa și:
- Totul s-a închis și anulat. S-au terminat usturoiul și hârtia igienica. Noi să fim sănătoși!
- Caut calmul și pacea în vreme de haos
- Din ciclul “de ultimă oră”: Cum a dispărut și a reapărut virusul încoronat?
- Bine ați venit la Bruxelles… fără papuci? (Fragment din “Drumul”)
- Eu sunt singura persoană responsabilă pentru tot ceea ce mi se întâmplă … pe bune?
- Spune-mi, tu ce cale ai alege?
- Caut remedii la gri-ul de afară
Cum să faci ordine, sfaturi de la Maria Kondo
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
Gabriela D. Spencer 
4 thoughts