Spune-mi, tu ce cale ai alege?

Iată o fotografie relativ inocentă ce mi-a atras atenția în timp ce degetul îmi aluneca într-un scroll-down de social media. Două tipuri de alegeri, două drumuri puse în opoziție și o lecție moralizatoare obligatorie despre depunerea de efort.

Primul drum, la care se înghesuie toată lumea din fotografia motivațională, e o cale lungă si întortochiată, care presupune mai mult timp și de ce nu, poate mai mult efort. Dar începe ușor și e fără obstacole. Cel de-al doilea drum începe cu un zid, dar are avantajul de a te duce direct la țintă, e fără abateri, fără prelungiri, fără complicații. Este de fapt varianta cea mai eficace care are DOAR  impedimentul de a avea accesul dificil, un zid care presupune o doză zdravană de efort pentru a fi dărâmat. Un bărbat cu un topor în mână încearcă să atragă atenția celor aflați la coada primului drum, acela întortochiat dar cu acces ușor.  Degeaba pare bărbatul să indice  « calea cea bună ». Nimeni altcineva nu i se alătură. 

Spune-mi, tu ce cale ai alege?

La prima vedere, fotografia te învață o lecție. Tindem să alegem calea cea ușoară și să o urmăm fără să o punem sub semnul întrebării. Copiem exemplul celorlalți pentru că așa se face sau pentru că așa au făcut și alții înaintea noastră. Iar dacă o persoană mai răsărită și mai altfel încearcă să ne arate și altă cale, una care se presupune mai eficace, dar necesită un efort inițial crescut, atunci preferăm să închidem ochii, alegând calea cea mai ușoară și evitând efortul.

Morala fotografiei: pentru a ajunge la țintă mai repede trebuie să depui efort, dărâmând obstacolele ce apar la început. Majoritatea dintre noi preferă calea ușoară. Nu fii ca ceilalți oameni din turmă. Suflecă-ți mânecile, pune osul la treabă, depune efort, sparge zidurile ce îți blochează calea și vei fi recompensat cu succes garantat.

Dar oare chiar e atât de simplu? Sau mai degrabă … simplist? 

Am mai primit fotografia de câteva ori și uite așa mi-au zornăit neuronii, venind cu o grămadă de întrebari exploratoare. Expun câteva mai jos.

• Pe lumea asta există DOAR două drumuri? Unul, care se presupune ușor și fără obstacole, dar întortocheat și cu pierdere de timp, iar celălalt drept care te duce la țintă dar care necesită efort mare depus la început? Nu există și alte variante? E doar alb sau negru? Cam reduse drumurile astea, tu ce zici? Hai să construim și altele.

 

• Cum a rămas cu lecția aceea spirituală care spune că nu contează destinația, ci călătoria pe care o faci către destinație? Un citat al tenismenului Arthur Robert Ashe spune că “Succesul e o călătorie, nu o destinație. Ceea ce faci (pe durata călătoriei) e mai important decât rezultatul”. Prin urmare, călătoria, indiferent de drumul pe care îl alegi, te transformă, îți dă ocazia să dezvolți noi relații umane și vine cu un cumul de cunoștințe și învățăminte.“Success is a journey, not a destination. The doing is often more important than the outcome.” — Arthur Ashe

 

• Cine îți garantează că dacă depui efortul uriaș la început, spărgând zidul, ajungi la destinatie? S-ar putea să te rănești în încercarea ta de a dărâma zidul cu un biet toporaș, și apoi chiar nu mai ajungi la destinație.

 

• Dacă nu ai competențele sau capacitățile să spargi zidul sau dacă nu ai uneltele necesare, atunci ce faci? Mergi pe drumul care îti e potrivit înzestrărilor tale, alegi drumul care ți se pare just pentru tine. Sau vei continua să lovesti cu capul și pumnii în cărămidă, determinat să spargi zidul, dar rănindu-te între timp?

 

• În obstinarea de a sparge zidul și de a depune efort pentru că « fără efort, chiar nu ai rezultate », riști să te epuizezi și să îți arzi resursele. Iar nimeni nu îți garantează că pe drumul ce urmează nu vei înâlni și alte obstacole pe care momentan nu le vezi cu ochiul liber.

 

• De ce reușita trebuie musai să depindă de efort intens? De ce nu poate să fie și ușor, ba chiar plăcut? De ce nu luăm în calcul că am putea avea rezultate și satisfacții fără să ne spetim și să muncim din greu? Daca ne dezvoltăm talentele și aptitudinile înnăscute, atunci efortul pentru a avansa va parea mai mic, dacă nu infim iar satisfactia de-a lungul călătoriei va fi mult mai prezentă decât dacă ne-am frustra continuu, cerând de la noi doar efort. 

 

• Alături de ceilalți călătoria este mai placută. Tot mergând singur, s-ar putea să deprimi și să abandonezi drumul.

 

• Omul destupat la minte și cu toporul în mână din imagine, ei bine măcar el are o unealtă cu care să spargă zidul. Ceilalți, cărora li se reproșează indiferența, au mâinile goale. Mă întreb, dacă nu ar avea toporul în mâna, ar mai fi motivat bărbatul destupat la minte să spargă zidul?

 

• Da, poate există drumuri mai directe și poate mai simple pentru a ajunge la același rezultat. Insă experiența drumului e diferită pentru fiecare și poate unii au nevoie de un drum mai lung. Fie lung, fie scurt, fie întortocheat, încurcat sau drept, cu povârnișuri sau alunecușuri, vorba aceea, toate drumurile duc la Roma, nu-i așa?

 

• La începutul drumului considerat ușor, cred eu că deslușesc un filtru de securitate, precum acelea din aeroporturi. Iar dacă văd bine, înseamnă că printre cei care stau la coadă, unii vor fi respinși iar alții acceptați la drum. Care e motivația bărbatului cu toporul care vrea să spargă zidul? Să fi fost respins de filtrul de securitate ? Iar dacă și alții ar fi respinși, atunci poate s-ar aduna mai multe persoane care să aibă suficientă motivație să dărâme zidul și vor face rost și de uneltele necesare.

 

• Iar ca să nu mai lungesc vorba, dacă cineva « destupat » chiar ar fi văzut diferența dintre cele două drumuri, atunci ar fi putut foarte bine să înceapă călătoria pe drumul întortochiat dar cu acces ușor și apoi să se mute pe drumul drept, fără obstacole și care merge drept la țintă. N-ar fi mai inteligent așa?

Prin urmare, spune-mi, tu ce cale ai alege?

---

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

---

 

Te invit să citești și:

• Uneori e bine să renunți
• Bine ați venit la Bruxelles… fără papuci? (Fragment din “Drumul”)
• 19 realizări personale care mi-au îmbunătățit calitatea vieții
• Optimizează-mă! Dar cu măsură!
• Eu sunt singura persoană responsabilă pentru tot ceea ce mi se întâmplă … pe bune?
• În mod “downsizing”, adică nu doar mut mobila în casă ci o VÂND