În mod “downsizing”, adică nu doar mut mobila în casă ci o VÂND

Casa. Masa. Pat. Scaune. Canapea si biblioteca. Scrin. Etajere. Masute. Cosuri. Dulapuri. Cuverturi. Cearceafuri. Farfurii. Cosuri cu flori. Jardiniere. Perne. Si cate si mai cate. Pe toate le-am schimbat. De cateva ori, de-a lungul timpului. Cand ne-am mutat impreuna, pe vremea cand eram doar “boyfriend si girlfriend”, eu si sotul meu am adus in apartament fiecare ce avea. Era un ansamblu tarcat, cu multe nuante de culori si stiluri. Maro inchis, bej, negru, alb, rosu. Shabby Chic, colectia Billy de la Ikea in bej deschis, dulapuri bazice de la Brico store din pal, carpete de Romania, carpete din piata bruxeleza Clemenceau, pat de lemn adus din Anglia, masa de sticla extensibila care ma oripila si scaunele ei negre de imitatie de piele alese de el pe vremea cand era burlac, fasii de perdele fiecare de o alta culoare: portocaliu, galben si roz, canapea extensibila clic-clac, modelul cel mai ieftin de la Ikea, scrin frantuzesc cumparat de pe e-bay. Ei bine, era un amestec ametitor. Tocmai descoperisem si ma indragostisem de stilul Shabby Chic cu mobilele lui albe, patinate, in stil frantuzeasc de pe vremea regelui francez Louis (al 14-lea?) sau cu mobile grele din lemn masiv ce te facea sa te gandesti la o casuta cottage intr-un sat din Provence. Insa logodnicul venise cu mobile simple, functionale si in culori sumbre. Eu de pe vremea studentiei bruxeleze aveam cateva articole de mobila, alese pentru functia lor dar mai putin pentru design si care acum se bateau cap in cap cu noile achizitii mai provensale. Apartamentul nou in care ne mutasem, desi spatios, bine compartimentat si pozitionat, ma facea sa ma simt mereu agitata. Gresia gri si lucioasa alaturi de tapetul in nuante de roz pal faceau din living-room o incapere rece, nepotrivita cu tara in care soarele e scump la vedere si cerul e mai mult gri decat bleu. Si ca sa completam amalgamul de culori care ma oripila, imaginati-va si pereti verzi precum iarba cruda in dormitor, iar pe hol, peretii in nuante roz-pal. Nu mai spun de banda adezica cu elefanti care decora tapetul pe hol. Am cerut acordul proprietarei si apoi ne-am apucat de vopsit pereti si de pus lipit tapet nou. Primul nostru proiect de redecorare. 

Doi ani mai tarziu schimbam apartamentul. Asa e in Bruxelles, te muti de multe ori. Nou apartament in cladire recenta; eram doar al doilea cuplu de locatari; nou spatiu, noi provocari pentru mobile. Si nu mai spun ca acumulaseram deja o colectie pestrita. Iar desi apartamentul era mai mare, spatiul era ciudat compartimentat. Camerele aveau alte forme decat dreptunghiulare. Spatii de inserat dulapuri in peretii dormitoarelor, insa la Ikea nimic nu se potrivea ca masura. Peretii in living-room de un galbui-pal-verzui care m-a scos din sarite din prima zi in care ne-am mutat. Proprietara varuise peretii chiar inainte sa ne mutam iar galbenul ales de ea l-am vazut doar cand am preluat apartamentul. Si m-a sacait zilnic timp de cativa ani buni, pana cand am zis “Pana aici!”, am suflecat manecile, m-am cocotat pe scara si am dat cu bidineaua. 

In noul apartament, bucataria era cu mult mai mica decat aveam inainte. De cativa ani, in Bruxelles se construiesc blocuri care arata frumos pe dinafara, insa pe dinauntru se face rabat la marimea dormitoarelor si in special a bucatariei care de cele mai multe ori arata ca o kichineta. Poate arhitectii astia mananca mereu in oras sau isi incalzesc la micro-unde mancaruri semi-preparate luate in fuga de la supermarket. In sfarsit, ne-am descurcat. Am pus niste rafturi pe verticala si am mai obtinut spatiu. Dar mobilele tot pestrite erau si asta ma scotea din sarite.

Mai tarziu am decis. Gata cu facutul de economii si cumparat doar celme mai ieftine mobile de la Ikea sau de pe e-bay. Am vandut toate mobilele functionale al carui design nu imi exaltau inimia si am facut comanda de noi mobile, de un alb culoarea untului pe un website german – pe nume, Massivum, aviz amatorilor. Al meu barbat a fost incantat. Intre ghilimele. A avut ditamai calupurile de mobile de montat in timp ce eu bateam incantata din palme. Masa alba cu scaune din ratan, birou alb din lemn masiv. Bufet din aceeasi gama pe care l-am iubit din toata inima. Mai tarziu a venit si o mobila de televizor de la magazinul Maisons du monde, care a venit deja toata montata. Nou pat alb in dormitor, musai cu spatiul de depozitare dedesubt. Scaun – fotoliu in stil frantuzesc pentru birou, lustra tip candelabru in imitatie de lemn pentru dormitor. Doi ani mai tarziu am decis si pentru o biblioteca alba din lemn masiv de teck, asa cum tot admiram in magazinele de mobile din Bruxelles.

Apoi am decis sa ma ocup de galbenul-pal—verzui de pe pereti si m-am pus pe varuit sau vopsit ca in final am folosit o emulsie si nu var. Nu mai spun ca intre timp mi-am dezvoltat o noua competenta – aceea de a muta mobila, mai ales cand sotul era plecat sau dormea bustean in dormitor, iar eu sufeream de insomnii. Ce privire de uimire avea pe fata cand se trezea si intra somnoros in living si gasea mobilele dispuse altfel. Apoi s-a obisuit. Daca se intorcea dintr-un voiaj si gasea o alta dispunere a mobilelor, zambea. Cu Gaby nu te plictisesti. 

Acum iar sunt in perioada de mutat mobile. Si nu doar le mut, ci si le vand. La un moment dat am simtit ca prea m-am inconjurat de mobile de-a lungul timpului. Prea le-am indosit, prea le-am colectat. Poate aveam nevoie sa umplu un spatiu care mi se parea mare si care pe deasupra mai era si tare ciudat compartimentat. Poate aveam nevoie de o senzatie de siguranta si protectie pe care aceste mobile grele si cu tenta ‘cosy’ mi le-ar fi adus. Poate vroiam sa imi fac un cocon in care sa ma retrag. Poate vroiam unitate in design si culoare iar la nivel emotional stabilitate. Intre timp am decis ca vreau spatiu. Si ca vreau sa respir. Si sa elimin din adunatura de diverse obiecte. Si sa nu ma mai impiedic de picioarele comodei de pe hol. Si sa pot deschide usa larg cand intru in dormitorul mic.

Anul trecut am citit o carte pe care o recomand – Magia Ordinii scrisa de japoneza Maria Kondo. Inspirata de lectura, m-am apucat de triat hainele dupa metoda ei. Pe unele le-am donat, pe altele le-am vandut, pe altele le-am dus la seratele ‘Clothes Exchanges’ pe care le organizeaza o prietena de-a mea. Si de la hainele din dormitor, incet-incet, m-am mutat la bucatarie, la oale si olicioare, farfurii si pahare. Iar apoi m-am mutat la mobile. Aici a fost mai greu. O parte din mine vroia sa le pastrez. Le iubeam din toata inima. Cat de des nu m-am surprins uitandu-ma la ele in admiratie si gandindu-ma cat de frumoase erau. Faceau parte din caminul nostru. Ba le mai impopotonam cu diverse decoratiuni asa cum vazusem in reviste de design interior. Preferatele mele erau pernutele de inimioare pe care le atarnam de manerele usilor sau sertarelor. Sau inimoarele din ratan impletit care puteau fi folosite tot anul, inclusiv de Craciun pentru ca aveau o panglica cu rosie in carouri. Dar o mare parte din mine cerea spatiu. Spatiu sa respir. Spatiu pentru a intampina noul in viata mea, si la propriu si la figurat. Mai multa simplitate, caci la complexitate sunt maestra. M-am inspirat din minimalism dar nu am aderat la curent. Am nevoie de o multitudine de lucruri si ce-i drept imi place varietatea. Probabil de aceea am nenumarate cuverturi, lenjerii colorate de pat si prosoape cat pentru un hotel-pensiune.

Am decis sa fac ‘downsizing’ si sa aduc si un iz de nou. Zis si facut, am pus anunturi pe Marketplace si pe grupuri de mobila la mana a doua si am raspuns cumparatorilor interesati. Iar cand au venit sa ridice scrinul mic, biroul, bufetul si oglinda decorata cu crengute de lemn pe margine, canapeaua exensibila si cuvertura ei rosie pe care eu insami am vopsit-o, le-am zis la fiecare multumesc. La fiecare mobila si la fiecare cumparator. Mi-am luat la revedere de la ele, mobilele mele, adaugand ca de acum incolo vor pune un zambet pe buze altor persoane care se vor bucura de ele. Noi am obtinut mai mult spatiu. Ei sau ele si-au indeplinit poate visul de a avea anumite mobile in stil shabby-chic sau provençal la un pret mai accesibil. Mobilele mele au obtinut o noua viata. Toata lumea multumita.

In asteptare la vanzare: rama XXL, draperii si alte maruntisuri.

 


Ți-a plăcut acest articol? Recompensează-l atunci cu un “Like” și un “Share” și poate și alții s-ar bucura să-l citească. 

 


Îți recomand să citești și: Cum îmi manifest în fiecare zi iubirea pentru Mama … Natură

1 Comment »

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.