“Iubirea se manifestă prin acțiuni.” Gabriela D Spencer meditând.
Ei au ieșit în stradă și au manifestat nu pentru schimbarea clasei politice și nici pentru mai mulți bani la sfârșit de luna, nici pentru pensii mai mari sau împotriva ratei șomajului sau a corupției, subiecte care de altfel sunt foarte importante. Duminică, 27 ianuarie, peste 70.000 de persoane au manifestat în Bruxelles pentru MEDIU. Oamenii au ieșit în stradă pe o zi gri cu vânt și ploaie, animați de sloganul “Rise for Climate” și au cerut luarea unor măsuri politice concrete, ambițioase și juste din punct de vedere social pentru a combate încălzirea globală.
E adevărat, eu nu am participat la manifestația de duminică, în schimb particip în fiecare zi în felul meu, cu mici schimbări de comportament și de obiceiuri.
Totul a început când am constatat că dintre cele patru coșuri de gunoi pe care le avem în bucătărie (pentru că reciclăm și avem apropo o bucătărie mică), cel destinat plasticului se umplea cel mai repede. În bucătărie avem un coș de gunoi general pentru tot ceea ce nu se poate recicla și altul cu trei compartimente: unul pentru hârtie, altul pentre ambalaje și plastic și încă unul pentru resturi de mâncare, în special de origine vegetală. Nu îmi venea să cred cât de repede se umplea coșul cu ambalaje de plastic. Și de ce mă miram, până la urmă? Dacă te uiți într-un supermarket, mai toate produsele sunt ambalate în plastic, de la detergent, la legume. Până și pungile de cântărit legumele sunt din plastic. 
În Spania, 
în supermaketul Mercadona, e obligatoriu să folosești mănuși de plastic de fiecare dată când pui mâna pe fructe, legume sau produse de panificație, pe motiv de igienă. Însă clienții ajung să folosească chiar și până la cinci mănuși de plastic, doar că să își aleagă fructe și legume, să și le cântărească și să și le pună în coș.
În Belgia, la Delhaize (echivalentul Mega Image din România), cel puțîn au introdus pungi din hârtie, care sunt destul de rezistente. La Cora însă au dat-o-n bară cu pungile lor din hârtie dar cu mijloc de plastic care se deșiră una, două. La Carrefour încă nu au pungi de hârtie, am impresia că sunt din plastic reciclat. Dar bananele lor bio tot în plastic sunt ambalate, de parcă bananele nu vin ambalate deja de la mama-natură.
Iar după ce am participat la una din acțiunile Plastic Attack care a avut loc în Bruxelles, când am făcut cumpărături într-un supermarket și apoi am lăsat ambalajele de plastic într-o pubelă special amenajată în față magazinului, că să vadă oamenii cât mult plastic se aruncă după câteva cumpărături, am decis să introduc câteva schimbări pentru a reduce consumul de plastic în menajul nostru. Iar de la reducerea consumului de plastic, am început să reflectez și la alte acțiuni, care pe termen lung, nu numai că ajută un pic planetă, dar ajută și buzunarul și sănătatea.
Iată planul meu de acțiuni concrete și cotidiene, “Rise for Climate”:
- Reduc consumul de plastic. Cum fac asta? Pentru moment:
-
- La supermarket, păstrez pungile de hârtie de la pâine și le refolosesc pentru fructe și legume. Culmea o pungă de hârtie, o pot refolosi de mult mai multe ori decât subțirele și stupidele pungi de plastic care se rup imediat. Depozitez pungile de hârtie în troler-ul (coșul pe roți) de cumpărături.
- Pe lângă pungile de hârtie, am mai cumpărat câteva pungi de pânză pentru cântărirea fructelor și legumelor. Sunt extrem de rezistente, estetice și pot fi și spălate.
- Iar dacă nu am coșul de cumpărături la mine, în care depozitez pungile de hârtie sau de pânză, atunci aleg să cântăresc fructele și legumele ori în pungi de hârtie puse la dispoziție de supermarket (dacă face asta) sau dacă nu, trag o tură rapidă la raionul de pâine și iau câteva pungi de hârtie de acolo.
- Pungile de hârtie acumulate le mai folosesc și la colectarea cojilor și cotoarelor de legume. Apoi le arunc în coșul de gunoi pentru produse perisabile și sunt numai bune de compostat.
- Că să reduc numărul de ambalaje de plastic din baie, folosesc săpun solid în locul celui lichid. Am folosit o vreme și șampon solid, însă nu toate tipurile încercate mi-au priit. Cele de la Lush, deși unele m-au mulțumit, sunt totuși cam costisitoare. Între timp am aflat de o rețeta de șampon pe care o voi încerca în viitor. Mulțumesc, Nicoleta!
Iar dacă la capitolul șampon făcut în casă încă mai am de învățat, la gelul de dus am excelat. Folosesc o baza spumantă (de exemplu de la Centifolia sau Bioflore), un pic de ulei de jojoba și câteva picături de ulei esențial, bio, neapărat și chemotipat.
- Îmi fac singură și detergentul de rufe pe baza de săpun negru, apă caldă, bicarbonat de sodiu și câteva picături de ulei esențial de arbore de ceai sau de lămâie. Recunosc mai cumpăr uneori detergent de la supermarket, dar prefer să optez pentru unul bio. Mai multe rețete aici (în franceză)
- Acasă, beau apă de la robinet, filtrată, evident. Folosesc carafele de filtrat apă de la Brita. Iar dacă nu aș locui cu chirie, aș instala și un filtru la robinetul din bucătărie.
- Iar când plec în oraș, îmi iau apă după mine, într-o sticlă de plastic, fără BPA. Eu trebuie să am apă mereu lângă mine. Sunt că o sugativă. Și de cele mai multe ori am și un termos de ceai.
Alte acțiuni:
- Am înlocuit pad-urile de demachiat din bumbac de unică folosință cu cele din bumbac reutilizabile. De fiecare dată când mai pun o tură de haine la mașină de spălat, adaug și un săculeț cu o parte din pădurile de bumbac reutilisabile. Recunosc, nu am renunțat definitiv la pădurile de bumbac standard, dar le folosesc foarte foarte foarte rar. Mai multe produse aici
Photo Credit: planetebeaute - Reciclez plastic la plastic (dar nu orice plastic, cu in funcție de ceea ce e admis), carton și hârtie la carton și hârtie, resturile alimentare separat. Arunc sticlă colorată la sticlă colorată și sticlă transparență la sticlă transparență. Noroc că în Belgia există o bună infrastructură de reciclare. Oare când vom putea face lucrul asta și în România?
- Folosesc bicicleta cât mai des în loc de mașină, mai ales dacă e cald și soare afară și dacă distanțele sunt acceptabile. Recunosc, Bruxelles-ul ar putea să mai investească în infrastructură de benzi de biciclete pe viitor.
- Prefer să iau autobuzul, tramvaiul și metroul că să merg în centru decât să iau mașina, mai ales la orele de trafic intens.
- Dacă merg la un eveniment la care musai trebuie mers cu mașina din cauza distanței lungi, atunci propun altor participanți patru locuri. În franceză e co-voiturage, în engleză car-sharing.
- Și merg pe jos, ori de câte ori am ocazia. Nu neapărat pentru că ar face piciorul pe jos, dar așa mă mai expun și eu la lumina naturală, corpul îmi produce ceva vitamina D și mai pun și sângele și mușchii în mișcare.
- Când mă spăl pe dinți, închid apă la robinet. Nu înțeleg de ce am fost învățați să lăsăm jetul de apă să curgă, că doar apă se risipește.
- Nu toate mesele trebuie să aibă carne. Suntem omnivori, nu carnivori.
- Încerc să reciclez mâncarea pe cât posibil, transformând resturile în noi feluri de mâncare. Nu reușesc întotdeauna, dar intenția e acolo.
- Dacă gătesc prea mult, pun o parte din mâncarea gătită la congelator. Așa știu sigur că nu o să fie irosită.
- O chestie pe care am învățat-o de la belgieni, ținem căldură oprită pe perioada nopții, pentru că oricum suntem sub plapumă. Dimineață la ora setată, căldură vine automat câteva ore.
- Mai folosesc motorul de căutare ECOSIA.org pentru search că să planteze câțiva copaci
Și lista ar putea continua. Voi ce mai puneți în practică și ce mai sugerați?
Apropo, ”Rise for Climate” este cea de-a treia manifestație pentru climat care a avut loc în Bruxelles în ultimele două luni. În luna ianuarie, peste 12.500 de elevi și studenți au chiulit de la școală că să manifeste pentru climat. Tot înainte!
Ambițios, nu? Cu rezultate? Încă nu știu. E prea devreme. Schimbările, mai ales cele politice, pot lua timp. Rămân totuși optimistă. Poate un plan de criză climatică va fi luat în calcul. Sau poate nu. Ceea ce știu e că fiecare dintre noi poate susține această cauza, nu neapărat ieșind în stradă, însă făcând mici gesturi care pe termen lung pot da rezultate, fie ele cât de mici. Și nu trebuie neapărat să locuieșți în Belgia că să te preocupi de soarta planetei care te găzduiește.
Voi cum aveți grijă de Mama-Natură?
Îți recomand să citești și: În mod “downsizing”, adică nu doar mut mobila în casă ci o VÂND
Surse:
Gabriela D. Spencer 
Eu fac așa: dușuri scurte, opresc apa la chiuvetă cînd manevrez vasele și o pornesc doar cînd jetul trebuie să ajungă pe ele, sacoșe de pînză de vreo 10 ani deja, folosit orice bucată de hîrtie pînă nu mai are nici un colțișor nescris, printat ceva DOAR dacă îmi trebuie neapărat-neapărat, cum ar fi, la o instituție, reciclat hîrtia. În Ro e destul de greu să reciclezi dacă nu ai mașină și dacă stai într-un oraș unde nu există puncte de reciclare, dar cred că știi asta deja 🙂
O altă formă de avut grijă de planetă este să nu mai cumpăr lucruri inutile – prostioarele ălea de care ne umplem casele. Și, firește, să îmi cumpăr cît mai puține haine, predominant de la second hand. Asta e o politică împotriva firmelor cu ștaif care scot tot felul de mode noi și inutile, folosind ne-etic resursele materiale și umane. Așadar, fie ethical brands, fie deloc.
Și ar mai fi multe – faptul că nu am mașină în mod voit, că merg cu transportul în comun și nu cu taxi-uri, cu bicicleta și pe jos. Faptul că nu fac turism de weekend cu avionul, pentru că e într-o foarte măsură poluant și distrugător de natură dar și de civilizații.
LikeLiked by 1 person
Ce de inițiative bune! Bravo! Și tot înainte! Uitasem să vorbesc despre sacoșele de pânză. Le folosesc atât de des, încât au devenit o normalitate. Ba am și făcut cadou câteva. Se împăturesc ușor și sunt la îndemână într-un buzunar sau geantă. Ar fi fain dacă în România am avea centre de reciclare disponibile în fiecare oraș/localitate. Până una alta, există o grămadă de mici comportamente pe care le-am putea adopta și care ar aduce într-adevăr beneficii ecologice pe termen lung.
Cât despre magazinele Second Hand, le mai vizitez din când în când, în special pe cele de la “Petits Rien”. De aici se pot lua nu doar haine, dar și cărți, vase, mobilă. În Belgia și în special în Bruxelles există o cultură pentru “second hand”. Lumea vinde și cumpără la mâna a doua mobilă, electro-casnice, haine, decorațiuni de casă și grădina, plante, etc. Am folosit frecvent grupuri precum “Brussels Sell/Swap/Buy/Want or Give it away” pentru a vinde sau cumpăra diverse produse. Așa am și donat un televizor acum ceva vreme. Ba am o prietenă care și-a mobilat apartamentul exclusiv cu articole second hand cumpărate de pe MarketPlace de pe FB.
Transportul în comun este binevenit. Însă nu este disponobil peste tot sau la orice ora. Și recunosc că uneori în loc de bicicletă sau autobuz/tram/metro mai fac uz și de mașină. Fiecare după posibilități. Intenția contează. Și pas cu pas au loc schimbările.
LikeLiked by 1 person