Nu știu cum e pe la voi, dar aici e gri. Cer spălăcit și gri, cer apăsător care stă să îți pice pe umeri, cer care îți face capul să geamă de durerea surdă în creștet și în jurul tâmplelor, cer albicios și cețos care îți învăluie creierul împiedicându-te să gândești clar. Străzile sunt gri, asfaltul e gri iar coroanele copacilor sunt golașe și parcă tremură și ele de frig. Și deși vremea în Belgia e mai blânda, umezeala-i caracteristică face frigul să îl resimți până-n măduva oaselor. Când e umed, frigul pare mai rece. În România nu mi-am pus niciodată întrebarea: “De ce frigul la termperaturi de minus grade, dar uscat, e mai ușor de suportat decât frigul peste zero grade dar umed?” Adjudec! Prefer temperaturi sub zero grade, cu cer senin și ceva soare.
Când e soare în Belgia, totul reînvie. E ca și cum o bagheta fermecată ar arunca împrejur culori, savoare și energie scoțând la iveală viață, frumusețe și veselie. Este incredibil ce poate face lumina soarelui! Azi însă e una dintre numeroase zile ale sezonului rece în care soarele lipsește. Și nici răceala și durerea din gât nu mă ajută. Și da, recunosc, sunt sensibilă la lipsa de lumina. Și nu numai eu, care de altfel sunt o renumită sensibilă la toate, dar și voi, și ei și ceilalți. Suntem cu toții sensibili la lipsa de soare, doar că nu ne dăm seama.
Despre belgieni ai putea crede că ar fi obișnuiți cu vremea umedă și cu lipsa de soare, că doar aici s-au născut. Doar că orice doctor respectabil de pe aici ți-ar spune că majoritatea belgienilor suferă de deficiență de vitamina D, tocmai din cauza acestei lipse de soare. Așa că pardon, la lipsa de soare nu te poți adapta. Poți însă recunoaște că ai carențe și poți lua măsuri. Am dat de un articol din decembrie 2017 care relata că în primele 12 zile ale lunii, soarele stralucit pe cer doar 112 minute de soare, adică mai puțin de două ore. Va dați seama de impactul lipsei de lumina asupra noastră? Păi și vitamina D? Și oasele? Și bună-starea emoțională? Și nivelul de energie? Și somnul? Păi toate sunt afectate, încetișor, pas cu pas, zi de zi.
Belgienii au un remediu pentru lipsa de soare și repercursiunile aferente. Cei care și-l permit, se precipiteaza către “destinations soleil”/ destinațiile cu soare. În primii mei ani de Belgia, nu știam eu de ce mă tot întreba lumea dacă am fost “au soleil”, adică la soare în perioada vacanțelor școlare, când copiii sunt liberi și părinții își programează în general vacanțele. Nu că aș fi avut copii pe atunci, sau acum. De Paști sau în preajma oricarei alte zile de vacanță (religioasa sau comemorativă), când perspectiva unei mini-vacanțe cu zilele punte e realizabila, toată lumea fuge din Belgia în căutarea soarelui, de preferință pe vreo insula cu soare tot anul. În sfârșit, acum știu de unde vine întrebarea în mijlocul iernii sau primăverii: “Ai fost la soare?”. Și mai știu că există și alternative mai ieftine, precum suplimentele alimentare de vitamina D, care au sigur un efect mai îndelungat. Apropo, sfatul medicului, că să se asimileze mai ușor și mai sigur, vitamina D se ia la masă de seară, când felurile de mâncare ar trebui în principiu să fie mai bogate în grăsimi. Nu toată lumea “mănâncă bine” la prânz. Însă un surplus de vitamina D nu este întotdeauna îndeajuns pentru a combate lipsa de lumina. De acord, suplimentarea cu vitamina D își are beneficiile ei, ajută și asimilarea calciului, combate și inflamația în corp și multe altele. Însă lipsa de lumina afectează nivelul de energie și inclusiv starea psihică. Fără lumina, devenim morocănoși, obosiți, apatici. Concentrația ne scade. De altfel e normal. Iarnă, natura e în repaos , hibernează. Societatea în care trăim însă nu ne permite hibernarea. Ne împinge de la spate să fim mereu entuziaști și eventual să debordăm constant de energie. Iar paradoxal, depresia de iarnă sau tulburările afective sezoniere (în engleză ‘Seasonal Affective Disorder’ sau ‘winter blues’) afectează pe mulți dintre noi și de cele mai multe ori nici nu ne dăm seama, deși nivelul de energie și starea afectivă ne sunt deteriorate. O soluție, printre multe alte, ar fi lampa de luminoterapie. Am cumpărat una în iarna lui 2017 când luna decembrie se anunță foarte sumbră şi de atunci o tot folosesc. Specialiștii recomandă ca luminoterapia să fie făcută dimineața la prima ora. Unii recomandă 15 minute de expunere, alții chiar și 30 minute, începând de la jumătatea toamnei până la sfârșitul iernii sau chiar și tot anul, în funcție de nevoi. În Belgia, în unii ani cred că aș fi avut nevoie de luminoterapie chiar și vara. Apropo, lampa de luminoterapie trebuie să aibă minim 10.000 LUX și nu trebuie privită direct, altfel va poate da dureri de cap și afecta vederea. Minuni nu face, dar de ajutat, ajută.
Mă uit afară pe fereastră. Cer gri și spălăcit. Copaci golași și dezolaţi. Aseară mi-am luat vitamina D, azi dimineață mi-am făcut și luminoterapia. Răceala și durerea în gât încă mă sâcâie, prin urmare mă târâi încetișor prin ziua gri. O să treacă. Și răceala, și durerea din gât și gri-ul de afară. Însă până una altă, ce m-ar ajută cel mai mult în zilele astea gri, ar fi o pereche de ochelari care să coloreze tot ceea ce văd. Și eventual să adauge și câteva flori și frunze pe ici pe colo, așa ca să îmi ridice moralul. Mă întreb, cu toate noutățile tehnologice redundante care tot apar și care se înghesuie în cotidianul nostru, de ce nu s-ar inventa și niște ochelari cu filtre de culoare, care să pigmenteze tot gri-ul care ne înconjoară iarna? Și eventual să ne și expună la lumina imitând spectrul solar așa cum fac acești ochelari de lumino-terapie? Un mix de realitate virtuală și luminoterapie? De ce nu? Inventatorilor, luați notițe, vă rog! Până una alta, voi ce remedii aveți pentru zilele de iarnă fără lumina?
Surse:
Gabriela D. Spencer 
2 thoughts