Soțul descoperă slow-cooker-ul și de ce la un moment dat ne putem abate de la reguli, rețete și proceduri

Mi-a tot vorbit soțul despre cât de fain ar fi să ne luăm un slow-cooker sau o mijoteuse (în franceză) sau un aparat de gătit încet, la foc mic. Prietenii lui din Anglia folosesc cu succes acest aparat de bucătărie care îți gătește fără că tu să petreci cu orele în bucătărie sau să stai cu ochii pe cratiță și pe ceas. […]

Read More →

Cum mi-am salvat Craciunul cu ceva soare, nisip rece si o portie de fish and chips (Si un catel alb si oameni iubitori)

A doua zi de Craciun. Trezita prea devreme de un vis ciudat, in care faceam lista tuturor lucrurilor anapoda pe care le reprosam furnizorilor de nunta (din visul meu), dimineata nu mi se anunta prea glorioasa. O durere de cap, un gatlej uscat si un email de la fostul angajator care pretindea ca dintr-o eroare de plata, le datoram cat […]

Read More →

În mod “downsizing”, adică nu doar mut mobila în casă ci o VÂND

Casa. Masa. Pat. Scaune. Canapea si biblioteca. Scrin. Etajere. Masute. Cosuri. Dulapuri. Cuverturi. Cearceafuri. Farfurii. Cosuri cu flori. Jardiniere. Perne. Si cate si mai cate. Pe toate le-am schimbat. De cateva ori, de-a lungul timpului. Cand ne-am mutat impreuna, pe vremea cand eram doar “boyfriend si girlfriend”, eu si sotul meu am adus in apartament fiecare ce avea. Era un […]

Read More →

Cum ar fi daca am canta mai des?

Sunt pe terasa. E seara si s-a intunecat. Incerc sa ma concentrez la teza pe care o am de scris cand aud niste voci melodioase. Intorc capul si privesc catre cladirea vecina. Etajul 6, balcon decorat cu o ghirlanda luminoasa. Inauntru intuneric. Intuneric ce lasa loc unor cerculete de lumina. Lumanari pe un tort. Vocile canta. “Joyeux a-nni-ver-saire! Joyeux ann-iver-saire! Joyeux a-nni-vers-aire! Joyeux a-nni-ver-saire!”. Apoi aplauze. Se simte bucuria. Se simte uniunea. Sunt impreuna. Sunt veseli. Sunt bucurosi. Si ma intreb. De ce oare nu cantam mai des? De ce asteptam aniversarile ca sa cantam? Ce s-a intamplat cu glasul nostru?  Daca cineva canta pe strada sau intr-un magazin, e privit cu ochi incruntati, dezaprobatori. Avem glas frumos, puternic, melodios, capabil sa produca o multitudine de sunete, unele dintre ele imposibil de reprodus chiar si de cele mai istete pasari. Si cu toate acestea, ne cenzuram. Ne autocenzuram. Ce-ar fi daca am canta din nou? Impreuna? Ce-ar fi daca am zambi si ne-am alatura celui care canta de unu singur pe strada? Ce-ar fi daca am canta chiar daca toata viata ni s-a spus ca “nu avem voce”. Ar fi fain, nu? Ei bine, am descoperit in Bruxelles un loc unde ne putem reuni si canta, chiar daca “avem” sau nu voce dupa canoanele muzicale. La chorale d’un soir reuneste pe cei mici si pe cei mari, pe cei cu voce sau fara voce, pe cei cu ureche sau fara […]

Read More →

LinkedIn is not a Casting Network nor a Dating Site

LinkedIn request message: “Hi Gabriela, I’d like to join your LinkedIn network.” I check the profile. I am intrigued by the professional experience of the requester. “Strategic and Art director”. Curious, I read the whole description. A lot of arty, amazing and unusual artistic stuff. A fascinating job. Impressive. I accept the invite. I respond with a a friendly welcoming […]

Read More →

Cum mi-a schimbat viata un catelus?

De pe 12 aprilie, aproximativ la o luna dupa ce ne-am casatorit legal, am decis sa ne marim familia. Asa a aparut in viata noastra catelusul westie – Ozzie. Initial se numea Osborne, iar cand l-am vazut la crescatoria de catelusi Milando Breeding, era o mingiuta alba care mai mult se tara decat mergea. Piciorusele din fata ii erau pline de energie, insa cele din spate nu prea erau obisnuite cu mersul. Cateva zile inainte sa mergem la crescatorie sa il vedem pe Osborne (azi Ozzie), primisem un newsletter cu noii catelusi disponibili. Mi-a placut mult mutrisoara lui Ozzie, care parea mai degraba un ursulet decat un catelus. Fata nu ii era deloc serioasa de Osborne, asa ca l-am numit Ozzie, nume care i se potriveste perfect cu personalitatea lui exuberanta. Initial am ezitat sa il luam, am ezitat sa ne asumam responsabilitatea. Nu numai ca era totusi o cheltuiala de achizitie cam piperata plus toate ‘accesoriile: cos, jucarii, lesa, vaccinuri, mancare, suplimente pentru digestie, etc’, dar mai insemna sa ne reorganizam viata un pic, ca sa il putem acomoda cum se cuvine. Asa ca am preferat sa mergem acasa sa ne gandim. Pe drum insa, ne-am oprit la benzinarie si in timp ce ne mancam sandwichul am stat de vorba. Atunci am luat marea decizie – ne intoarcem si luam catelusul. Mi-a fost teama, caci ma credeam incapabila sa am grija de un catelus, care comparativ cu papagalii necesita […]

Read More →

The Driving Challenge

“Oh boy, it was a huge space-ship looking like VW Passat which was parked facing the wall. So obviously to drive it out, I had to reverse. On the gear shift, for reversing it was shown the same direction as for the first gear. I lifted the gear shift (as I did so many times with all the cars that I had driven before) and moved the gear shift towards left and then forward, believing that the car will get into reverse mode. Well, it didn’t. It kept getting closer and closer to the wall.”   I got my driving license while I was still in the early years of undergraduate. Back then I had the time to study for this and it was fairly cheap to do the driving school in Romania (especially if you compare the Belgian fees for driving schools and test ). Then after I succeeded my driving license test,  I just kept my driving license in the pocket and displayed it as a “good to know” item on the CV. I  had no car of my own and dad was never around to drive his car, hence I did not practised my new skills. I continued to be a pedestrian for another 7 years, both in Romania and Belgium. When I moved to Brussels, there was really no other mean of transport available than the public transportation. Then I got a job wich came with […]

Read More →