Stood in line in the supermarket located in the public area of NATO’s Brussels headquarters, a man in front of me prepares to pay for a yoghurt. “Do you have a spoon?, the man asks the cashier. “Yes, I have.” the cashier responds, holding up a pack of plastic cutlery (knife, fork, spoon and serviette). Then he adds: “That will […]
Mi-a tot vorbit soțul despre cât de fain ar fi să ne luăm un slow-cooker sau o mijoteuse (în franceză) sau un aparat de gătit încet, la foc mic. Prietenii lui din Anglia folosesc cu succes acest aparat de bucătărie care îți gătește fără că tu să petreci cu orele în bucătărie sau să stai cu ochii pe cratiță și pe ceas. […]
Mă îndreptam cu pași mari și grăbiți către stația de autobuz. “Hai, Gaby, hai! Mai repede, întinde pasul! Poate nu pierzi autobuzul!” vocea din cap ma îndemna în timp ce urcăm micul deal care ducea către stația de autobuz. De câte ori am văzut autobuzul trecând și făcându-mi în ciuda în timp ce eu mă grăbeam gâfâind pe dealul de […]
“Ozzie, tu stai acasa!” Asa ii spun catelului meu cand ma pregatesc sa ies pe usa fara el. Acum cativa ani, cand era inca pui, ar fi inceput sa scanceasca precum un copil speriat ca va fi abandonat. Ar fi latrat timp de 10 minute si ar fi schelalait in agonie. Acum se repede entuziasmat catre locul lui, sare pe […]
A doua zi de Craciun. Trezita prea devreme de un vis ciudat, in care faceam lista tuturor lucrurilor anapoda pe care le reprosam furnizorilor de nunta (din visul meu), dimineata nu mi se anunta prea glorioasa. O durere de cap, un gatlej uscat si un email de la fostul angajator care pretindea ca dintr-o eroare de plata, le datoram cat […]
Casa. Masa. Pat. Scaune. Canapea si biblioteca. Scrin. Etajere. Masute. Cosuri. Dulapuri. Cuverturi. Cearceafuri. Farfurii. Cosuri cu flori. Jardiniere. Perne. Si cate si mai cate. Pe toate le-am schimbat. De cateva ori, de-a lungul timpului. Cand ne-am mutat impreuna, pe vremea cand eram doar “boyfriend si girlfriend”, eu si sotul meu am adus in apartament fiecare ce avea. Era un […]
What would you do if you met a guy who systematically picks up women, almost like a serial undercover womaniser? A guy who would pretend just wanting to meet new people and looking for friendship? Would you keep it for yourself or would you warn the women around you? If you are woman, sat down by yourself in the Cinquantenaire Park […]
Sunt pe terasa. E seara si s-a intunecat. Incerc sa ma concentrez la teza pe care o am de scris cand aud niste voci melodioase. Intorc capul si privesc catre cladirea vecina. Etajul 6, balcon decorat cu o ghirlanda luminoasa. Inauntru intuneric. Intuneric ce lasa loc unor cerculete de lumina. Lumanari pe un tort. Vocile canta. “Joyeux a-nni-ver-saire! Joyeux ann-iver-saire! Joyeux a-nni-vers-aire! Joyeux a-nni-ver-saire!”. Apoi aplauze. Se simte bucuria. Se simte uniunea. Sunt impreuna. Sunt veseli. Sunt bucurosi. Si ma intreb. De ce oare nu cantam mai des? De ce asteptam aniversarile ca sa cantam? Ce s-a intamplat cu glasul nostru? Daca cineva canta pe strada sau intr-un magazin, e privit cu ochi incruntati, dezaprobatori. Avem glas frumos, puternic, melodios, capabil sa produca o multitudine de sunete, unele dintre ele imposibil de reprodus chiar si de cele mai istete pasari. Si cu toate acestea, ne cenzuram. Ne autocenzuram. Ce-ar fi daca am canta din nou? Impreuna? Ce-ar fi daca am zambi si ne-am alatura celui care canta de unu singur pe strada? Ce-ar fi daca am canta chiar daca toata viata ni s-a spus ca “nu avem voce”. Ar fi fain, nu? Ei bine, am descoperit in Bruxelles un loc unde ne putem reuni si canta, chiar daca “avem” sau nu voce dupa canoanele muzicale. La chorale d’un soir reuneste pe cei mici si pe cei mari, pe cei cu voce sau fara voce, pe cei cu ureche sau fara […]
De cand am citit postul Mirunei “Nu pot sa scriu altceva decât asta…”, nici eu nu m-am putut gândi decât la situația relatata si la felul in care autoarea s-ar putea simți. Sunt sensibilă la emoții, asta e. Întâmplarea ei, pe care o puteți găsi aici, a rezonat cu mine. Practic, a impresionat-o situația mult prea precara a unei femei […]
LinkedIn request message: “Hi Gabriela, I’d like to join your LinkedIn network.” I check the profile. I am intrigued by the professional experience of the requester. “Strategic and Art director”. Curious, I read the whole description. A lot of arty, amazing and unusual artistic stuff. A fascinating job. Impressive. I accept the invite. I respond with a a friendly welcoming […]
“Working hard for the sake of working hard” – what is the first thought that comes to your mind when reading this? Are you blaming the person who is working too hard when it is not actually needed? Maybe. However, there are employees who work hard no matter the circumstances as it is in their nature and as per their […]
De pe 12 aprilie, aproximativ la o luna dupa ce ne-am casatorit legal, am decis sa ne marim familia. Asa a aparut in viata noastra catelusul westie – Ozzie. Initial se numea Osborne, iar cand l-am vazut la crescatoria de catelusi Milando Breeding, era o mingiuta alba care mai mult se tara decat mergea. Piciorusele din fata ii erau pline de energie, insa cele din spate nu prea erau obisnuite cu mersul. Cateva zile inainte sa mergem la crescatorie sa il vedem pe Osborne (azi Ozzie), primisem un newsletter cu noii catelusi disponibili. Mi-a placut mult mutrisoara lui Ozzie, care parea mai degraba un ursulet decat un catelus. Fata nu ii era deloc serioasa de Osborne, asa ca l-am numit Ozzie, nume care i se potriveste perfect cu personalitatea lui exuberanta. Initial am ezitat sa il luam, am ezitat sa ne asumam responsabilitatea. Nu numai ca era totusi o cheltuiala de achizitie cam piperata plus toate ‘accesoriile: cos, jucarii, lesa, vaccinuri, mancare, suplimente pentru digestie, etc’, dar mai insemna sa ne reorganizam viata un pic, ca sa il putem acomoda cum se cuvine. Asa ca am preferat sa mergem acasa sa ne gandim. Pe drum insa, ne-am oprit la benzinarie si in timp ce ne mancam sandwichul am stat de vorba. Atunci am luat marea decizie – ne intoarcem si luam catelusul. Mi-a fost teama, caci ma credeam incapabila sa am grija de un catelus, care comparativ cu papagalii necesita […]
