Ziua în care am făcut cu toții burtă

Am ieșit azi pe balcon cu o cană de ceai în mânâ și tot așteptând eu să mi se răcească ceaiul, am început să mă uit la vecinul de la etajul unu. Ieșise afară cu cei doi copii, ca să îi lase să zburde puțin pe lângă bloc. Păsărelele ciripeau exaltate în depărtare, cerul era senin, eu la umbră deși mi-ar fi plăcut să fiu la soare, copii mai scoteau câte un țipăt de bucurie, o minge bătea fericită de după bloc, iar ceaiul meu aburea molcom. O după-amiază de carantină, într-un cartier liniștit și verde. 

Priveam pe balcon cu ochelarii aburiți de la ceai, iar vecinul privea și el de la departare cum cel mic se plimba cu tricicleta, iar cea mai mărișoară alerga plină de încredere, nu știu exact încotro, dar îi auzeam pașii zgomotoși. Pesemne nu se temea că ar putea cădea și și-ar putea juli genunchii sau mai rău, rupe sau murdări hainele.

Eu, ascunsă după cana de ceai, îl priveam pe vecin, curioasă, nici eu nu prea știu de ce. Ceva îmi atrăgea privirea, care pleca, venea, pleca, venea, ca o copilă poznașă ce se ascundea după trunchiurile copacilor și care scoatea capul afară doar ca să te tachineze. De ce mă tot uitam? Era doar același vecin de la unu, eu aveam ochelarii pe nas, deci puteam percepe cât de cât corect realitatea, și cu toate acestea continuam să îl privesc. Ceva îmi spunea că era schimbat. Dar în ce fel? Era tot înalt, tot bine-făcut, cu pieptul în vânt și musculos, tot drept ca bradul, doar că o proeminentă rotunjime abdominală i se desena acum mândră în jurul abdomenului.

Vaaai! Vecinul a făcut burtă! Până și el! …

Da, până și el, și până și doamna de vis-a-vis care până mai ieri îmi părea ca o gazelă. Până și cuplul de la patru din blocul vecin, și până și eu … Acum ce-i drept, a mea nu e doar de azi și nici de ieri, ci de dinainte de carantină. Probabil în subconștient știam ceea ce avea să vină și mă pregătisem treptat.

Acum poate nici nu ar mai trebui să mai port haine largi, doar burta e în trend. E un altfel de semn de sănătate, de rafturi pline, de creativitate în bucătărie, de explorat noi rețete, de mese luate în tihnă și pofte satisfăcute, de degustări nenumărate, de “take it easy”. Poate ar trebui să ne dăm dreptul mai des să ne lăsăm burta în voie. Așa poate am respiră viața mai în tihnă. 

Închei povestea de pe balcon cu rimă, exprimând a mea convingere, poate temporară dar deplină: 

În ziua de azi mai bine să fim puțin burtoși, dar per ansamblu mai degrabă sănătoși.


Citește și:


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Author: Gabriela D. Spencer

I support you to Balance your overall Well-being, be it physical, emotional, relational or social through Life Coaching and Laughter Yoga. My aim is to ‘support you to help yourself’ as you are the only expert of your life. My interests include positive psychology, body-mind balancing techniques, stress management, well-being and connecting with one’s inner child. I am a Multi-potential and an ISFP (according to the latest tests, but who knows). I write and express myself whenever my mind is bursting with thoughts and emotions. Read me mostly in Romanian and sometimes in English.

9 thoughts

  1. Am făcut plăcinte, pancove, salam de biscuiți. Nu e mare lucru dar, cum eu nu am mai făcut până acum cocături din astea, zău că e o performanță. Cum să le las nebăgate-n seamă? Deci accept și burta, aia e 😁

    Like

    1. Felicitări, Potecuță! Păi e mare performamță, cum să nu? Pancove? Ce sunt astea? Salam de biscuiți, wow, sună exotic! mă bucur că accepți și burta! Noi am făcut pâine fără gluten (e mai bună pentru digestia noastră), biscuiți Cookies cu ghimbir sau ciocolată și tot felul de feluri de mancare cu usturoi și ghimbir. Ca să nu zic că am descoperit un mălai special din care se face mămăligă în 3 minute… numai bună să acompanieze mâncărurile cu mult sos.

      Like

      1. Eu le-am zis pancove, știind că asta e denumirea mai cunoscută. La bunica le ziceam izmene-ntoarse, se mai numesc minciunele. E aluat ca de gogoși, forma aia cu tăiat în mijloc și tras de un colț, arată ca un romb înainte de a trage de colț.
        Sună tare bine meniul tău, îmi place ghimbirul mult! Și mălaiul ăla e beton, dacă zici că face așa repede.

        Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.