Azi nu îmi iese limonada … și e în regulă

Plouă afară, cerul e din nou gri iar starea mea interioară mimează vremea de afară. Nu știu dacă eu m-am acordat vremii sau vremea mie. În orice caz, la mine plouă și pe dinăuntru. Dar acum două zile era soare, iar pe vremea asta, foarte probabil eram afară la alergat. Priveam cum puținii oameni care ieșiseră la plimbare pe străzile golașe se încruntau ori de câte ori se intersectau cu alții care ieșiseră din același motiv: să își dezmorțească picioarele și să se bucure de soare. Dar prezența altora însemna și pericol, așa că se distanțau, păstrând distanța socială. Unii se încruntau și ripostau pentru că gestul nu le fusese întors, pentru că lor le pasa de reguli și celorlați nu.

Un alt motiv de distanțare …

Am început să reflectez întrebându-mă: Oare cât de înstrăinați, suspicioși și îndepărtați unii de alții vom ieși după această izolare? Oare vom ajunge la un moment dat să ne îndepărtăm automat ori de câte ne vom intersecta cu un necunoscut? Și oare ne vom da seama la un un moment dat că reflexele pe care le-am învățat în perioada aceasta nu ne vor mai servi după ce carantina va fi luat de mult sfârșit? Oare vom reînvăța să ne apropiem cu încredere?
Izolarea pe termen lung nu ne face bine. Nici incertitudinea. Nici schimbările drastice. E normal să apară anxietatea în perioada asta, nu ne-am mai confruntat cu așa ceva în trecut. Drept pentru care încerc să iau partea bună a lucrurilor, „să mă adaptez inteligent„, după cum recomanda recent o psihoterapeută într-un webinar despre anxietatea și starea de panică pe timp de pandemie.
Sunt conștientă de riscurile izolării, doar am mai trăit-o în trecut în alte circumstanțe, am experiență. Și cu toate acestea am zile când stările mele interioare se schimbă precum vremea belgiana: nori, ploaie, soare cald, cer gri, soare cu dinți, toate în aceeași zi, la distanță de doar căteva ore sau minute. Nu îmi rămâne decât să accept aceste zile, așa cum pot eu mai bine. Să neg aceste stări sau să îmi impun să le schimb cu forța, nu m-ar ajuta cu nimic. Dar dacă le accept, le exprim și le ascult mesajul, s-au putea să încep să mă simt mai bine, iar schimbarea să vină, ecologic, de la sine.

Când viața îți dă lămâi, fă limonadă

Încerc să văd și oportunitățile care apar în această perioadă, încerc să fac limonadă din lamâi”, după cum zice zicala englezească. Încerc să râd și să zâmbesc mai des, chiar și fără motiv. Uneori mă ajută extrem de mult, în special râsul. Alteori, doar milimetric de puțin. Limonada nu iese bună întotdeauna. Azi este una dintre acele zile în care totul îmi pare amar sau acru, mă simt greoaie, sunt foarte obosită, capul îmi vâjâie și e în ceață, iar vremea de afară, ce-i drept, nu mă ajută. Dar nu e ceva permanent, deși pe moment așa pare. Pentru că au fost zile în care am reușit să fac limonadă și să văd partea plină a paharului. 
If_life_gives_you_lemons_make_lemonade
Credit: mommysdesignfarm

Lumea s-a schimbat.

Online-ul s-a transformat acum în scena vieții unde ne putem regăsi doar la un click depărtare. Oferta e bogată – putem participa la nenumarate workshopuri gratuite, ne întâlnim în videoconferințe, învățăm despre noi subiecte în cursuri digitale, comandăm mâncare și cărți … evident, dacă suntem norocoși să avem acces la tehnologie.
Da, de acord cu tine, ecranul nu e de ajuns și nu înlocuiește prezența umană. Dar e mai bun decât nimic. Știu că e obositor și frustrant, mai ales când conexiunea nu e bună și când petrecem întreaga zi sărind din videoconferință în videoconferință. Dar nu preferi să fii mai bine în fața unui ecran cu un interlocutor decât complet izolat(ă) între patru pereți? Nu ar fi sentimentul de singurătate mai puțin apăsător? Nu ar fi incertitudinea mai ușor de îndurat?

Incertitudinea e una dintre cele mai mari surse de stress.

Când viitorul e incert suntem debusolați, panicați, iar resursele interioare scad. Dar ma întreb, a fost vreodată viitorul sigur? Ne place să credem că viitorul poate fi cert, că îl putem controla, dar oare, există certitudine 100%? Sau e doar o „minciună” placută pe care alegem să o credem pentru a merge mai lesne înainte?
Suntem ‘animale’ sociale iar adevarul e că avem nevoie unii de alții. Avem nevoie nu doar să interacționăm, dar și să știm că putem conta pe cineva, că este cineva care să ne asculte, chiar și atunci când nu suntem „cea mai bună versiune a sa„. Și tocmai aceste legături umane duc la sentimentul de siguranță și de certitudine.
Azi nu mi-a ieșit limonada, dar e în regulă. Nu am nici siguranța sau certitudinea că mâine îmi va ieși. Și e în regulă și asta, cel puțin pentru moment. Pot doar să sper. Oricum, puține lucruri sunt permanente. Chiar și acrimea lămâilor.
beverage bubble citrus citrus fruit
Photo by Pixabay on Pexels.com

 


Resurse

*Despre riscurile izolării (în franceză)

*Webinar Rombel, Tema: „Cum gestionăm anxietatea și starea de panică în această perioadă?”Invitată: Cătălina Bejenaru, psiholog-psihoterapeut


Despre pozitivitatea forțată


P.S. Mulțumesc, Monica! Cuvintele tale mi-au dat de gândit și m-au invitat la scris.

Îți recomand și:

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

2 răspunsuri la „Azi nu îmi iese limonada … și e în regulă”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.