E 03:35 dimineața când intru în living-room cu pași greoi. Sunt trează deja de vreo jumătate de oră, dar am tot sperat ca gândurile care mă năpădiseră după trezirea bruscă se vor calma și somnul va reveni. Nu s-a întâmplat. Creierul meu s-a agățat cu încăpățânare de frecvența Beta, ce incită galopul mental al unei herghelii de cai sălbatici ce alergau în toate direcțiile. Era clar, somnul se disipase, eram trează ca după o sesiune de genoflexiuni. Nici vorbă să mai pot adormi. Și până să mă scufund în gânduri legate de frustrare și insatisfacție față de neputința mea de a (a)dormi, m-am ridicat din pat. Știam că nu mai era cale de întoarcere și decât să mă zvârcolesc în pat, întorcându-mă de pe o parte pe alta, oscilând între senzații de rece și de cald, căutând în van o poziție care să mă calmeze, mai bine accept situația și urmez sfatul doctorului. M-am ridicat din pat și bâjbâind prin întuneric, m-am îndreptat spre living-room. Știu procedura. Doar am mai aplicat-o de atâtea ori. Mă ridic din pat, ca să nu îi dau ocazia creierului să asocieze patul cu o experiență stresantă, precum răsucitul enervat printre așternuturi, gânduri furioase acompaniate de oftaturi și de debilitantul sentiment de neputință, mai ales în comparație cu ceilalți, cei care pot dormi.
Pentru un insomniac, partenerul iubit care doarme lin alături, devine deodată un inamic, un motiv în plus de furie. El/ea poate să doarmă, dar tu nu. Pentru un insomniac, patul și dormitorul pot deveni rapid spații ce sunt asociate cu frică. De fapt e impropriu spus frică, ci mai degrabă anxietate, ce se manifestă în special înainte de culcare. Psihologii o numesc anxietate anticipativă, se simte la nivel corporal și e acompaniată de numeroase gânduri de îngrijorare: “Iar a venit noaptea și iar nu voi putea adormi, uite e deja târziu, îmi mai rămân doar șase ore de somn, iar eu am nevoie de opt” sau “E timpul să merg la somn, dar iar mă voi trezi în miez de noapte, după doar una/două/trei ore de somn și iar voi sta cucuvea toată noaptea”, “Mă voi trezi sigur noaptea și nu voi mai putea dormi, iar mâine nu voi putea funcționa normal, voi fi letargic, somnolent, incapabil să mă concentrez, insatisfăcut, fără randament, dezamăgit de mine și deprimat. Voi bea nenumărate căni de cafea în încercarea disperată de a mă trezi, de a fi din nou dinamic, capabil, în formă, dar voi fi cuprins de dezamăgire când îmi voi da seama că somnolența și lipsa de randament vor persista. Degeaba. Voi adormi în miez de zi, pe canapeaua din living-room, biruit de lipsa de somn și poate la un moment dat mă voi simți din nou treaz. Și iar va veni noaptea, iar mă voi chinui să adorm și iar mă voi trezi la mijloc de noapte, după un somn stupid de scurt și chinuit.»
E 04:10, stau în fotoliu și scriu în notițele de pe telefon. Ecranul negru e în « night mode », o setare mult mai prietenoasă pentru producția de melatonină. Aș fi putut scrie de mână, dar tastatura telefonului mi-a fost mai la îndemână. Îmi înfrânez dorința de a mă conecta la rețelele sociale. Creierul meu e deja în priză, nu mi-ar prinde bine să îl mai stimulez cu articole, fotografii, video-uri amuzante sau știri înfricoșătoare. Iar rețelele sociale nu vin cu un buton de “switch-off” la pachet. Nu le poți opri cu ușurință, ele au fost concepute ca să te acapareze, să te absoarbă în totalitate, seducându-te continuu. Fluxul de informații online nu se termină niciodată. Nu e precum o carte care are un început și sfârșit, un început și sfârșit de capitol sau de pagină, sau un semn de carte fizic pe care îl strecori printre pagini. …
… Continuarea pe Catchy
Articol scris de Gabriela Doicaru – Spencer și publicat integral pe revista online – Catchy
Te-ar putea interesa și:
- Fotoliul din baie. Pentru toți cei care nu pot dormi
- 19 realizări personale care mi-au îmbunătățit calitatea vieții
- Optimizează-mă! Dar cu măsură!
- Zâmbăreață azi la spital, nu ca altă dată. Totul este trecător.
- Relația cu mâncarea sau mai dă-o naibii de vină
- E ziua mea, ce naiba! Despre emoții “indezirabile” când le aștepți cel mai puțin
- Ai noroc când îți e bine
Gabriela D. Spencer 
2 thoughts