Optimizează-mă! Dar cu măsură!

La noi în cartier e o stradă al cărei nume mă face deseori să zâmbesc. Și tu ai zâmbi garantat dacă ai știi că mergi pe Avenue de l’Optimisme. De fapt cred că fiecare cartier ar trebui să aibă o stradă care să evoce optimismul. Poate așa am zâmbi cu toții mai des sau poate am râde fără motiv.

Prea mulți dintre noi suntem încruntați, adânciți în griji, conflicte, temeri, obiective de îndeplinit și interminabile liste de sarcini. De multe ori nici nu mai e loc în creier de atâtea lucruri la care trebuie să ne gândim, acțiuni pe care trebuie să le planificăm, standarde și reguli pe care trebuie să le respectăm și o mie și una de alte lucruri de care trebuie musai să ne aducem aminte. Noroc de tehnologia care ne-a invadat cotidianul ne mai dă o mână de ajutor… sau nu.

Dar ce mă face să chicotesc, mai ales când trec cu mașina pe Avenue de l’Optimisme, este vocea doamnei de la GPS care îmi dă indicațiile rutei pe un ton lipsit de afecte și cu o pronunție cu accent american. Mi-o imaginez cu un chip perfect proporționat, cu o piele mată de culoarea fildeșului, fără umbre sau alte imperfecțiuni de origine hormonală, de parcă ar fi fost atinsă de vreo pensulă magică luată din Photoshop, Are păr negru lucios, tuns într-un bob perfect conturat, ochi care te privesc fără expresie și buze roșii ca de gheișă ce se mișcă într-un dans robotic în timp ce pronunță numele străzii cu o voce de inteligență artificială: “Turn left to Avenue de l’Optimize Me.“ Și de fiecare dată când o aud, încep să râd, ori în sinea mea, ori zgomotos, după caz, zi sau după toane. Avenue de l’Optimize Me! Auzi tu! Optimize me.

Optimizează-mă!

Mă amuză pronunția asta. Și cumva fac haz de necaz pentru că am început cu toții să fim din ce în ce mai hăituiți de optimizare și de multe ori nici nu ne dăm seama. E o tendință generală a societății actuale, influențată printre altele de tehnologie, măsurători, indicatori de performanță (celebrii KPIs care ne infuzează viața profesională cu stress și anxietate), discursul corporativ axat pe valori precum performanța, rezultate mai mari dar cu investiție minimă, ROI și continuă perfecționare.

Întotdeauna e loc de mai bine, nu-i așa?

Nu suntem niciodată multumiți. Nu suntem niciodată satisfăcuți. Nu-i de mirare că mulți dintre noi suntem nefericiți și asta în ciuda munților de realizări, acumulări și obiective bifate.

Și nu doar produsele, serviciile, procesele interne și liniile de asamblare pun accentul pe continua perfecționare sau KAIZEN, cum se spune în japoneză. Optimizarea a pătruns atât de mult în viața noastră personală încât avem așteptarea să o controlăm precum am învățat în mediul corporate. Vrem ca totul să se întâmple repede și optim. Vrem să știm ora optimă la care să plecăm de acasă pentru a avea durata de drum cea mai scurtă. Autobuzul vine în 7 minute, după cum îmi arată aplicația, timpul exact pentru ajunge în stație la pas rapid pe tocuri de 5 cm. Ne căutam partenerul sau partenera cu care avem cele mai mari șanse de a ne potrivi pe Tinder, intr-un mod cât se poate de simplu si eficient: un swipe la stânga sau la dreapta. Ce atâta timp pierdut cu ieșiri și dat întâlniri. Nu avem timp de pierdut în întâlniri ratate. Ne hrănim relațiile cu mailuri, mesaje și status-update-uri, like-uri de poze în loc sa ne sunăm sau sa ne vizităm prietenii. Conversațiile față-n față au devenit ori un lux, ori antichități. Eficiența, viteza și productivitatea sunt privilegiate. Doar sunt atâtea lucruri de făcut și care nu suportă amândare.

Pentru a fi cât mai productive și eficiente în perioadele încărcate la muncă, când orele suplimentare sunt un « must » și nu un « nice to have » unele dintre noi preferăm să luăm acea pilula contraceptivă specială ce ne face menstruația să dispară complet. Poate nu avem de ales. Trebuie să fim productive tot timpul și să atingem nivelul de performanță impus, dar de multe ori nesustenabil pe termen lung. Și tot unele dintre noi, preferăm aceeași abordare în ….. vacanță ca să fim sigure că vom putea profita la “maxim” de vacanța aceea all-Inclusive, așteptată și visată tot anul, ca și cum ar fi singura ocazie de a fi în sfârșit fericite.

Nu mai avem timp să ne facem cumpărăturile la piață sau la super-market, comandăm coletul cu mâncare online sau direct la restaurant. Nu ne mai permitem experiența cumpăratului hainelor în magazine, atinsul materialelor, probatul, delectarea ochilor cu produsele expuse. Timpul e folosit eficient și comandam online. Scroll down, select, add to basket, pay. Știm și când ne vine coletul iar dacă nu suntem satisfăcute(i), trimitem înapoi apoi o luăm de la capăt. Mă plictisesc sau sunt trist/ tristă? Caut ceva de cumpărat online. Scroll down, select, add to basket, pay. Trăiască consumerismul!

Nu mai urcam scările, luam liftul chiar și când urcăm la etajul unu. La metrou folosim scările rulante ca să economisim timp sau energie, să fim rapizi chiar și când nu suntem în grabă. Dar sacrificăm mișcarea de care corpul nostru are atâta nevoie în numele optimizării. Ne grăbim chiar și când nu trebuie, în numele culturii rapidității, dar câte altele sacrificăm pentru a fi în pas cu vremurile dominate de tehnologie?

Apoi mai sunt toate mesajele de îmbunătățire care ne bombardează la tot pasul. Devino cea mai buna versiune a ta. Mergi la traininguri, la conferințe, investește in tine, lărgește-ți zona de confort, depășește-ți limitele, nu există nu se poate ci doar scuze, fii parintele/ partenerul(a), șeful, angajatul în continuă îmbunătățire, evită greșeala, evită suferința, fii cât mai aproape de perfecțiune. Și eu sunt adepta învățării continue dar uneori uit că un astfel de discurs societal ne face să credem că suntem într-o continuă lipsă, că ne mai trebuie încă ceva, că nu am făcut îndeajuns de bine, că niciodată nu suntem îndeajuns.

Dorința de a ne dezvolta și a ne ameliora atât pe noi cât și viața pe care o trăim e binevenită și o sprijin. Întrebarea este cât de mult suntem preocupați de aceasta și cum ne influentează? Devine oare o obsesie, un fel de comportament de acumulare menit să umple un gol interior?

Iar la capitolul optimizare de timp sau de procese, unele lucruri au nevoie de timp. Chiar dacă pui două femei însărcinate să « lucreze » împreună la venirea fătului pe lume, tot cam de 9 luni fiecare va avea nevoie pentru a da naștere. În niciun un caz nașterea nu va avea loc de două ori mai repede, chiar dacă nouă nu ne convine și nu ne se potrivește planurilor și obiectivelor noastre.

Cum ar fi să fiu optimizată?

Azi am trecut iar cu mașina pe “Avenue de l’Optimize me” dar după chicotelile de rigoare, mintea mi-a fluturat în bătăia vântului două întrebari: Oare cum ar fi să fiu optimizată? Oare ce opțiuni în plus sau în minus mi s-ar prescrie după o analiză funcțională, în funcție de nivelul de performanță așteptat?

Am deschis îndată raportul ce conține rezultatele analizei mele funcționale și am citit primele concluzii.

Prea emotivă! Recomandare: a i se diminua bandwidth-ul afectiv. Să nu mai simtă atâtea emoții și să nu mai consume atâta energie care ar putea fi investită într-un mod productiv, având rezultate palpabile și măsurabile.

Prea multă activitate mentală! Recomandare: a i se reduce capacitatea de a avea conexiuni neuronale rapide și implicit a i se reduce numărul de gânduri constructive, imaginare, negative, orientate către trecut, prezent sau viitor. Să aibă mai puține gânduri, mai ales cele imaginare care nu se pot concretiza în prezent. Așa nu ar mai fi distrasă de la munca din curs iar capacitatea de concentrare și productivitatea ar crește.

Prea anxioasă! Recomandare: a i se instala frâne la sistemul nervos pentru a nu se mai activa atât de rapid. De adăugat amortizoare pentru a calma mai sistemul nervos. De redus mărimea părții din creier responsabilă de raspunsul fight-flight-creeze, amigdala.

Gândire dezorganizată, nestructurată, ala-n-dala ce rezultă într-o productivitate redusă. Recomandare: a se dezinstala partea creativă a creierului și a se face un “boost” a părții raționale ale creierului.

Endometrioză ce afectează disponibilitatea subiectului în viața personală și profesională. Recomandare: De schimbat uterul și de updatat sistemul hormonal.

Probleme digestive. Recomandare: a i se înlocui aparatul digestiv.

Probleme de vedere. De recalibrat ochii și implantat lentile.

Etc, etc, etc de-a lungul a mai multor pagini de raport și recomandări.

Și încet, încet, din imperfectă, hypersensibilă, neadecvată, neadaptată și prea diferită de standardele acceptate, aș ajunge un roboțel perfect, performant, ce ar funcționa la foc-continuu 24/7, extra-productiv, “meeting the standards”. Nu aș mai avea emoții, în special cele neplăcute, nu aș mai divaga, nu aș mai avea ce povești, aș fi o perfect optimizată printre alți perfect optimizați în goană după ROI, performanță și productivitate.

Sau poate nu.

Prefer să îmi păstrez totuși umanitatea, să înțeleg mesajele din spatele imperfecțiunilor mele, să accept ceea ce nu poate fi schimbat, ceea ce nu trebuie optimizat și să ameliorez ce se poate ameliora.

Optimizează-mă! Dar cu măsură.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.