Împlinesc un an de când scriu frecvent pe blog! Mulțumesc că mă susții!

Am început să scriu mai des pe blog pe la începutul lui noiembrie 2018, după o perioadă lungă de tăcere datorată unor, hai să le zicem, provocări personale și medicale. Era ca o renaștere a capacității mele de exprimare, o ameliorare a capacităților mele cognitive, o reîntoarcere gradată la origini. Am început să scriu progresiv, fără vreo linie editorială impusă și fără vreun program de scris anume. Era ceva ce voiam să vină natural, fără constrângeri. Blogul meu era și este în primul rând un spațiu de expresie, unde las cuvintele să curgă, unde transmit povești reale sau inspirate din realitate, unde analizez și din când în când informez.  Fără obiective clare, fără presiune, doar dorința și plăcerea mea de a scrie și de a transmite ceva din și prin mine. Iar cine știe, poate experiențele mele de viață și trăirile mele folosesc sau dau un sens cuiva.

Printre subiectele mele de debut s-au numărat cațeii pufoși și blănoși, dintre care unul al meu- Ozzie, doar e mai ușor săa începi să scrii despre lucruri pe care le cunoști și le iubești. Am continuat cu experiența mea de « downsizing » ale mobilelor din casă, soția singură acasă dar dezlănțuită prin casă, socrul care s-a lăsat convins să iasă din bârlogul lui de Revelion ca să danseze pe muzica Abba și jumătatea mea care a descoperit slow-cooker-ul. Cufundată în nesfârșita iarnă belgiană, am scris despre gri-ul de afară, despre necunoscutul cu ochi albaștri care mi-a zâmbit într-o dimineață fără ca eu să știu cine era sau despre Maurice, diabeticul uituc din curtea supermarketului. La o lună de la ziua mea, am scris despre emoțiile mai puțin desirabile care mă cuprinseseră fără motiv precis exact în ziua când mă voiam zburdalnică și entuziastă. Am continuat să scriu pe teme afective, inspirată fiind de emoțiile pe care le percepeam la cei din jurul meu și așa au ieșit povești ca Te-am visat mort , Orhideea și Scaietele: poveste de dragoste și spini și Pentru toți cei care au nevoie de ajutor dar și-l neagă. Am scris despre ce trebuie să faci după ce ți se dă diagnosticul de burn-out și despre repercursiunile excesului de muncă pe periodă îndelungată. Am povestit despre functionarul public ce credea că totul i se cuvine și mi-am adus aminte de cel mai tare șef pe care l-am avut pe vremea când încă profesam în IT, de Toby, americanul carismatic și polivalent care a plecat tragic dintre noi în urma unui accident de motocicletă. Am variat de la cum nu am iesit de Valentine’s day în oraș la restaurant, la cum au făcut grevă femeile din Bruxelles de 8 martie. Am depănat amintiri despre trandafirul de la Moldova care conducea precum, scuzați limbajul, pișatul boului (așa mi se adresa primul meu instructor de șofat în timp ce își proptea palma stângă pe piciorul meu drept), pâna la cele mai frumoase și neașteptate cuvinte pe care mi le-ar fi putut spune cineva într-o zi sumbră.

Am împărtășit din situațiile mai mult sau mai puțin amuzante în care ajung de când am intoleranță la lactoză, povestind despre o nuntă absolut superbă și fără cusur, dar cu bucătari de haute-cuisine care nu înțelegeau că lactoza nu e carne. Nici la restaurantul din cartier nu e mai ușor pentru că tot trebuie să întreb: Are peștele lactoză?

Vacanța de vară/toamnă de pe o insulă vulcanică spaniolă mi-a pulsat inspirație. Așa am scris despre culpabilitate, mâncatul gourmand și obligația de a-mi termina farfuria plină cu mâncare, despre cei doi tați, amândoi evident imperfecți și mai mult sau mai puțin conștienți de efectele comportamentelor lor asupra copiilor lor și despre experiența unei călătorii cu autobuzul în care m-a torturat răul de mașină, dar care s-a terminat într-un mod miraculos cu o petrecere latino-americană neașteptată. Am descris relația mea love-hate cu flamenco și sentimentele care mă încercau dupa spectacolul pe scenă la sfârsit de an. Schimbând registrul către lumea dezvoltării personale, am făcut distincția dintre  speakerii motivaționali și adevărații life – coach care au cu adevărat competențe în acompanierea umană. Tot în sfera dezvoltării personale, am dezbătut un citat des folosit, „Eu sunt singura persoană responsabilă pentru tot ceea ce mi se întâmplă care uneori face mai mult rău decât bine și am combătut simplismul oferit de o fotografie așa-zis motivațională în „Spune-mi, tu ce cale ai alege?”

Nu am știut și nici nu am îndrăznit să fac recenzii la cărți, dar mi-am făcut debutul pe youtube și m-am înregistrat citind o poveste în Culeg o piatră de hotar și ți-o citesc la ureche.

Și dintr-una în alta, am ajuns la peste 40 de articole scrise și publicate, unele dintre ele publicate și în revista Catchy. Peste 40 de articole au prins viață și de aceea vreau să îți mulțumesc ție, dragă cititor sau dragă cititoare pentru că mi-ai fost și îmi ești alături în această călătorie. Îți mulțumesc pentru curiozitatea ta și pentru susținerea ta. Pentru că fiecare vizită, fiecare like și fiecare share, fiecare comentariu și fiecare recomandare sunt pentru mine incredibile acțiuni de încurajare și de validare a ceea ce fac. Îmi dau un boost de dopamină și mă motivează să mai creez, să mai imaginez și să mai reflectez. Mă stimulează să mai depun efortul neremunerat de a petrece ore și ore întregi în fața ecranului pentru a scrie, a rescrie, a corecta, a edita, a pune accente (apropo, dacă ai vreo soluție viabilă pentru adăugatul de diacritice pentru MAC, spune-mi te rog și mie), totul pentru ca la un moment dat să pot apăsa pe butonul Publish și să dau viață unor rânduri care sper să aibă sens pentru cineva.

 Încă o dată, îți mulțumesc!


În caz că ai ratat o parte din articolele mele precedente:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.