Diferența dintre Speaker Motivațional și Coach: Speaker-ul strălucește la scenă deschisă, Coach-ul te acompaniază în culise

S-a umplut lumea de speaker-i motivaționali. Pe unde te duci, dai peste un speaker care îți promite miracole de dezvoltare personală. De cele mai multe ori, îi place să vorbească la scenă deschisă, ținând microfonul într-un mod atât de natural încât ai zice că s-a născut cu el în mâna. Se ține drept, pare relaxat și camera îl/o iubește. Are o dicție perfectă și un bagaj de cunoștințe care te dă pe spate, făcându-te să scoți pe gură câte un „Wooow” și „AAAAA”. Speaker-ul motivațional știe că are dreptate și deține cheia adevărului. Are argumente solide, limbaj direct și uluiește.

Unii sunt motivați realmente de dorința de a face bine și de a-i ajută pe cei din jur. Alții însă se autoproclamează speaker-i motivaționali peste noapte pe motivul că „au papagal” și le e la îndemână „să dea din gură”. Au competențe lingvistice extraordinare, sunt extrem de dezinvolți și dau bine pe scenă. Iar în cazul cel mai fericit, au citit totuși câteva cărți de dezvoltare personală din care au extras rețete miraculoase la care adaugă secvențe din experiență proprie. Sunt buni la storytelling. Iar dacă au mai lucrat și într-o multinațională, apoi s-au lansat solo și au un PR bun în spate, nu e de mirare că publicul e atras precum muștele la miere. ….

Continuarea pe Catchy

2 Comments »

  1. Cum crezi, scumpă doamnă care a scris acest articol, care este motivul din care te afli în rahatul care te afli? 🙂 Nu sunt coach și nici speaker dar am citit atent materialul(dacă poate fi numit așa), și pot să-ți spun că orice om care nu are probleme pe plan psihologic ar înțelege că viața ta parcurge o perioadă “mocirloasă” și de ce nu mai poți avansa exact din cauza că preferi să faci vinovați pe toți din jur pentru nereușitele tale și consideri că știi totul despre toți pe când de fapt vorbești din vînt la fel ca și mulți alți blogeri “pseudojurnaliști”.

    Articolul seamănă mai mult cu un gest de disperare decât cu o revelație. Într-adevăr ești singura persoană responsabilă 100% pentru tot ceea ce ți se întîmplă și chiar nu au treabă speakerii cu asta. Vorba e că-ți place să arunci pe alții responsabilitatea pentru incapacitatea ta de a te lua puțin în mîini.

    Like

    • Multumesc, Tudor, pentru analiza. Apreciez ca ai citit materalul cu atentie. Observ ca nu numai ca ti-a captat interesul dar te-a si incitat la actiune, avand in vedere mesajul postat.

      Tudor, te invit la o calatorie in imaginar. Sa presupunem ca maine ai avea un accident si ti-ai rupe un picior. Tudor, vina nu e a nimanui, pur si simplu accidentul s-a produs. Piciorul te doare si ai si o rana superficiala. Te duci la spital pentru ajutor medical, pentru ca esti responsabil de sanatatea ta. La spital la urgente ti se spune ca nu e nimic grav si te trimit acasa. “Piciorul se va vindeca singur”, ti se spune. Tu nu esti de acord si te duci la o alta clinica. Doar esti responsabil pentru sanatatea ta. La cea de-a doua clinica e lipsa de personal iar doctorii sunt prea ocupati. Ajungi pe mana unui stagiar epuizat de prea multe ture prelungite, pranzuri nemancate si prea putin somn dormit. Din cauza oboselii stagiarului, in raportul medical se strecoara mai multe erori drept pentru care esti mutat la o alta sectie. Nimeni nu iti explica prea multe, tu doar stii ca trebuie sa fii mutat. Ajungi insa la boli infectioase, durerea de picior te tortureaza si nimeni nu o ia in seama. Intre timp starea ti se agraveaza, iar fara sa iti dai seama te pricopsesti cu o infectie bacteriana greu de vindecat. Apoi se adauga o intoxicatie alimentara de trei zile din cauza mancarii proaste servita in spital. Iti revii dupa intoxicatia alimentara si intre timp stagiarul epuizat isi da seama de erorile strecurate in dosarul tau medical. Cum se simte responsabil pentru sanatatea ta si pentru munca lui, ia toate masurile ca sa fii transferat din nou in sectia corecta. Cand revii, piciorul tau este intr-o stare foarte proasta, rana superficiala pe care o aveai, infectandu-se. Aflii ca trebuie sa intrii de urgenta in operatie pentru a ti indeparta tesutul infectat de la picior. Se facuse cangrena. Cand te trezesti din anestezie, constati cu stupoare ca iti lipsesc ambele picioare. Din cauza unei erori de organizare, fusesei programat pentru operatie in locul unui alt pacient cu cangrena la ambele picioare care trebuiau amputate. Fusesei tu operat in locul lui.

      Dar tu te adaptezi. Iei viata in piept. Esti tare. Esti puternic. Mergi inainte. Doar ranile se vindeca in timp si daca vrei poti, nu-i asa? Iti regasesti mobilitatea, chiar si in scaun cu rotile. Doar ca de cand cu accidentul tau, fiul tau, adult de altfel, se afunda incet-incet intr-un episod depresiv. Nu suporta sa isi vada tatal in scaun cu rotile. Doctorul de familie insista ca el sa ia medicamente anti-depresive. El refuza. Tu il fortezi sa le ia. Il ameninti. Il jignesti. Pana la urma el accepta. Ceea ce nu stii este ca unul dintre efectele secundare ale antidepresivelor poate fi accentuarea depresiei. Ceea ce se si intampla, fiul tau dezvoltand o depresie severa. Se inchide in casa, nu se mai ridica din pat si refuza contactul uman. La fel si orice forma de terapie. Cateva luni mai tarziu se sinucide. Esti siderat. Ca sa te consolezi, iti spui mai tarziu ca asta a fost alegerea lui.

      Dupa doliu, decizi ca e timpul sa gusti din nou viata. Treci la actiune si cauti cu fervoare surse de inspiratie si motivatie. Un eveniment postat pe social media iti atrage atentia. Un speaker motivational cunoscut organizeaza un eveniment in orasul tau. Interesat si entuziasmat dai sa citesti textul invitatiei la eveniment cand propozitia urmatoare te face sa te incrunti: “Esti singura persoana 100% responsabila pentru tot ceea ce se intampla in viata ta”. Un fior te strabate deodata si pentru o clipa ai impresia ca iti simti picioarele de alta data. Doar ca nu le simti, ci e amintirea lor, pastrata in corpul tau. Gandul iti zboara apoi la fiul tau si la amintirea lui.

      In incheiere, draga Tudor, sper sa ma fi facut inteleasa. Iar daca nu, asta e, fiecare are dreptul la o parere. Eu mi-o exprim in continuare. Dupa parerea mea “Responsabilitatea este impartita”.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.