Trandafirul de la Moldova care conducea precum “pișatul boului” a strunit cu brio o mașină cu volanul pe dreapta!

Acum nouă ani, pe 22 mai 2010 mai exact, am încheiat ziua cu o imensă mulțumire în suflet. Reușisem! De una singură! Trecusem de un prag fizic și psihologic. Nu numai că îmi demonstrasem că puteam conduce o mașină, dar reușisem să strunesc una cu volanul pe dreapta, asta în condițiile unei lipse acute de practică de șofat. Practic dupa îmi luasem carnetul, am condus doar de vreo două – trei ori cu tata pe drumul București – Focșani, apoi ajunsă în Belgia, unde nu aveam altceva de condus decât pașii mei către mijloacele de transport în comun, condusul a fost inexistent. De ce? Pentru că nu aveam cu ce și nici cu cine. Am mai luat câteva lecții de condus în România în timpul scurtelor mele vacanțe, dar dacă în țara adoptivă nu aveam pe ce să practic, cam degeaba.

Și cu toate acestea, în ciuda obstacolelor din calea șofatului meu, acum 9 ani nu numai că am arătat minții mele anxioase că eram capabilă să conduc, dar am reușit să conduc o mașină englezească, care vine în dotare cu volanul pe dreapta. Și asta, de una singură, aventurându-mă pe autostrada belgiană timp de mai bine de o ora, fiind atentă nu doar la trafic, la intrucțiunile GPS-ului și la orice acțiune legată de șofat pe care un începător trebuie să o mentalizeze, “Am frânat, am redus viteza. Aud motorul care sună într-un fel, deci poate ar fi bine să schimb într-o viteză inferioară”, dar și la un schimbător de viteze pus anapoda lânga mâna stângă și depășiri riscante din cauza vizibilității reduse.

Pentru șoferul inexperimentat care eram sau mai degrabă începătoarea în ale șofatului, asta e echivalentul luatului inimii în dinți și săritului din avion. Și dacă nu ați mai făcut sky-diving, să știți că întâi sari în gol, cazi o bucată și aproape că îți vezi moartea cu ochii, apoi îți deschizi parașuta, dacă îți mai amintești de ea în vâltoarea experienței.

Acum nouă ani pe vremea asta realizăm că sunt capabilă să conduc nu doar o mașină, ci o mașină englezească cu volanul pe dreapta. Mâna dreaptă mi-a făcut vânătăi la cât am lovit-o de portieră în încercarea de a schimbă vitezele. Monturile îmi erau atât de înroșite și degetele atât de amorțite  încât ai fi zis că aș fi boxat tot drumul. Reflexele, odată făcute, mai greu le schimbi. Noroc că pedalele sunt în aceeași ordine: ambreiaj la stânga, frână pe mijloc și viteză pe dreapta. Deși ai crede că dacă volanul e pus pe dreapta, deci invers, totul ar trebui să fie invers.

Era ciudat să semnalizez și să schimb viteza cu aceeași mână stângă. Așa de tare mă concentrasem în timpul călătoriei încât la final aveam impresia că emisferele creierului meu se inversaseră. După o oră de condus și de schimbat benzile fără a avea cea mai confortabilă poziție; trebuia să mă aplec bine pe stânga că să mă asigur înainte de depășiri; cu inima cât un purice și cu sufletul la gură, am ajuns la destinație. Iar ca să îmi încununez ziua și cu mai multe provocări, după ce petrecusem șapte ore jumătate într-un training ținut în limba franceză, ceea ce m-a obosit nespus la nivel cognitiv, pe drumul de întoarcere către Bruxelles, a trebuit să mă opresc din avântul de șofat și să pun benzină. Și trebuie să știți că până-n ziua respectivă, nu mai pusesem benzină vreodată în vreun rezervor de mășină, fie cu volanul pe stânga sau pe dreapta, d’apăi să plătesc cu card la benzinărie într-o țară unde se vorbesc cel puțin două din trei limbi naționale.

woman in yellow shirt driving a silver car

Asta e, nu știam regulile de făcut plinul, nu îmi făcuse nimeni training și nici născută la volan nu am fost. Ce să-i faci, educația fetelor pe vremea mea nu presupunea și făcutul plinului mașinii. Fetele trebuiau să învețe să fie frumoase, curate, bine-îmbrăcate, plăcute, responsabile, cultivate, devreme acasă, fără burtă la gură înainte de măritiș și bune bucătărese ce urmau să isi accepte destinul de “trimisă la cratiță“. Pentru că iubirea trece și prin stomac, iar reușita unei căsnicii, după convingerile tradiționale românești, e strâns legată de ceea ce-i trece soțului prin stomac. Așa că nu am știam să fac plinul la mașină. Și nici reguli de utilizare pentru începători ignoranți nu erau afișate pe undeva. Iar YouTube pe vremea aia nu era plin de tutoriale de cum să pui benzină pentru prima dată în viață ta și nici smartphone nu exista. Trebuia să te prinzi cum merg treburile. Să ai un al optulea simț, tehnic, adică. Iar ca să complic lucrurile și mai mult, neexperimentată fiind, nici nu știam pe ce parte era rezervorul mașinii pe care o conducea de obicei logodnicul meu. Nu mai spun că șoferul din spatele meu era foarte nerăbdător să termin. 

Mi-am prins urechile, m-am lălăit, inima mi-a bătut la tobe, tensiunea a crescut la cote maxime, dar într-un final … am reușit. Am și plătit. M-am suit la volan și mi-am adus aminte chiar și să îmi pun centura de siguranță la loc când am luat-o din loc, deși șoferul din spate mă claxona vădit enervat. Pesemne își pierduse răbdarea și sigur se născuse atotștiitor la volan.

Când m-am văzut acasă, am luat direcția canapelei. “Bravo mie!“, mi-am spus. Și pentru condusul mașinii englezești și pentru pusul benzinei în condiții de stress. Și când te gândesti că primul meu instructor de condus pe care l-am avut în București mă motiva spunându-mi cu “alint” demn de bullying: “Dă-i, Trandafir de la Moldova, dă-i, dă-i! Și ține-o drept, că mergi precum pișatul boului!“. Nu mai am numărul lui de telefon și nici numele nu i l-am reținut pentru eternitate. Dar tare mi-ar plăcea să îi transmit că Trandafirul de la Moldova nu numai că și-a reușit examenul de permis de conducere și că în prezent devine una cu mașina pe care o conduce, evident după o perioada de acomodare, dar a condus și o mașină englezească, un Rover 25, get-beget britanic, cu volanul pe dreapta. Pun pariu că nu s-ar fi așteptat la așa mari realizări din partea mea. 

Acu’ ia ziceți-mi voi mie, cine se mai laudă că a condus cu brio o mașină cu volanul pe dreapta? Ia să vă văd! Sau cu nume cu trandafiri și condus demn de pișat de bou?

rover-25-trandafir-de-la-moldova
Rover 25, mașina englezească cu volanul pe dreapta pe care am condus-o drept

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.