Publicat pe

Împlinesc un an de când scriu frecvent pe blog! Mulțumesc că mă susții!

Am început să scriu mai des pe blog pe la începutul lui noiembrie 2018, după o perioadă lungă de tăcere datorată unor, hai să le zicem, provocări personale și medicale. Era ca o renaștere a capacității mele de exprimare, o ameliorare a capacităților mele cognitive, o reîntoarcere gradată la origini. Am început să scriu progresiv, …

Continuă lectura "Împlinesc un an de când scriu frecvent pe blog! Mulțumesc că mă susții!"

Publicat pe

Culeg o piatră de hotar și ți-o citesc la ureche

Într-o zi de primăvară belgiană când soarele încă ezita să se arate la față, m-am întâlnit cu Monica la o cafea. Eu molcomă, gânditoare și lentă în mișcări, ea efervescentă și colorată precum bulbii înfloriți din țările de pe lângă Marea Nordului. Tocmai își făcuse debutul literar în România, publicând prima ei carte: « Piatră de …

Continuă lectura "Culeg o piatră de hotar și ți-o citesc la ureche"

Publicat pe

Cele mai frumoase cuvinte pe care mi le-ar fi putut spune cineva

Nu aș fi crezut că ziua îmi va rezerva o așa situație surprinzătoare. Griul de pe cer și aversele ce cădeau șiroaie pe trotuarul devenit cenușiu anunțau apropierea sfârșitului verii. O zi dezolantă ce îmi alimenta cu succes aceeași dezolantă stare interioară. Cu greu m-am urnit din pat, târându-mi pașii către bucătărie. Ceai, pastilă de tiroidă, …

Continuă lectura "Cele mai frumoase cuvinte pe care mi le-ar fi putut spune cineva"

Publicat pe

În dimineață aceea, faţa i se lumină și îmi zâmbi

Mă îndreptam cu pași mari și grăbiți către stația de autobuz. “Hai, Gaby, hai! Mai repede, întinde pasul! Poate nu pierzi autobuzul!” vocea din cap mă îndemna în timp ce urcăm micul deal care ducea către stația de autobuz. De câte ori am văzut autobuzul trecând și făcându-mi în ciuda în timp ce eu mă …

Continuă lectura "În dimineață aceea, faţa i se lumină și îmi zâmbi"