O căutare de echilibru
Am descoperit că am o armă secretă care atunci când iese la iveală, seamănă frică în jurul meu. Mă pot tranforma într-o clipă, dintr-o femeie analitică, răbdătoare și empatică, hyper-sensibilă și pe alocuri exaltată și zgomotoasă, într-o vrăjitoare de temut, care prin arma ei secretă, ar putea arunca sortilegii nefaste. Photo by Joy Marino on …
Povești și reflecții după o noapte de nesomn, presărată cu comunicare non-violentă
Nu am putut dormi azi-noapte și asta nu s-a întâmplat din vina mea, ci din vina altora. Nu am făcut nimic care să îmi provoace nedormitul. Confruntată cu situația neplăcută, am acționat în ceea ce privește partea MEA de responsabilitate. Am căutat soluții. În ce fel eram eu singura responsabilă de această situație? Eram eu singura vinovată și singura responsabilă de rezolvarea acestei situații?
Am așteptat vreo 15 minute aseară în sala de așteptare a unei videoconferințe pe Zoom. Sau cel puțin așa mi s-a părut mie. Întâi link-ul de conectare îmi apărea expirat, ca apoi să devină subit bun de folosit, apoi după ce linkul s-a deșteptat, a trebuit să aștept în anticamera virtuală căteva minute luuungi până …
Continuă lectura "Atenție, căscați ochii, Mercur e-n retrograd!"
“Ai fost aseară la pisici?”, m-a întrebat mama acum două zile. “Am fost și au avut o producție din plin” i-am răspuns eu, referindu-mă la tranzitul lor intestinal ce nu apare niciodată în compilațiile de video-uri amuzante cu pisici care te fac să exclami: "Oooh, ce drăguț, vreau și eu o pisică!”. Timp de o …
Continuă lectura "Din ciclul „de ultimă oră”: Cum a dispărut și a reapărut virusul încoronat?"
Lui Douglas nu i-a plăcut vreodată să danseze. Mult timp a fost convins că avea două picioare stângi. Copil fiind, nu a avut în familie sau printre prieteni susținători ai dansului. Rar și-a văzut părinții dansând, iar în comunitatea anglo-saxonă în care trăia, băutul berii era ceea ce făcea o petrecere bună. Dansul era aproape …
Continuă lectura "Bărbații nu dansează. Bărbații beau bere și se uită la fotbal"
Acum mulți ani, am ajuns în Bruxelles într-o noapte înfricoșător de ploioasă, de ziceai că cerul se hotărâse să dea drumul la apă care curgea precum o cortină transparentă rece și udă spre pământul deprimat. Mai că tăiai ploaia cu cuțitul iar șuvoaiele de apă șiroiau râuri-râuri pretutindeni. Venisem cu autocarul Eurolines, dupa o interminabilă …
Continuă lectura "Bine ați venit la Bruxelles… fără papuci? (Fragment din „Drumul”)"
Am început să scriu mai des pe blog pe la începutul lui noiembrie 2018, după o perioadă lungă de tăcere datorată unor, hai să le zicem, provocări personale și medicale. Era ca o renaștere a capacității mele de exprimare, o ameliorare a capacităților mele cognitive, o reîntoarcere gradată la origini. Am început să scriu progresiv, …
Continuă lectura "Împlinesc un an de când scriu frecvent pe blog! Mulțumesc că mă susții!"
Într-o zi de primăvară belgiană când soarele încă ezita să se arate la față, m-am întâlnit cu Monica la o cafea. Eu molcomă, gânditoare și lentă în mișcări, ea efervescentă și colorată precum bulbii înfloriți din țările de pe lângă Marea Nordului. Tocmai își făcuse debutul literar în România, publicând prima ei carte: « Piatră de …
Continuă lectura "Culeg o piatră de hotar și ți-o citesc la ureche"
Făcusem o greșeală imensă suindu-mă în autocarul cu direcția către Arrecife. Și nu pentru că drumul dura cam o oră și nici pentru că orășelul s-a dovedit a fi o destinație de care ne-am fi putut lipsi cu ușurință. Străduțele murdare și părăginite în care domnea dezolarea, gunoaiele de pe jos, bărcuțele decolorate ce pluteau …
Nu aș fi crezut că ziua îmi va rezerva o așa situație surprinzătoare. Griul de pe cer și aversele ce cădeau șiroaie pe trotuarul devenit cenușiu anunțau apropierea sfârșitului verii. O zi dezolantă ce îmi alimenta cu succes aceeași dezolantă stare interioară. Cu greu m-am urnit din pat, târându-mi pașii către bucătărie. Ceai, pastilă de tiroidă, …
Continuă lectura "Cele mai frumoase cuvinte pe care mi le-ar fi putut spune cineva"
Ce ți se poate întâmpla la nuntă?
Mă îndreptam cu pași mari și grăbiți către stația de autobuz. “Hai, Gaby, hai! Mai repede, întinde pasul! Poate nu pierzi autobuzul!” vocea din cap mă îndemna în timp ce urcăm micul deal care ducea către stația de autobuz. De câte ori am văzut autobuzul trecând și făcându-mi în ciuda în timp ce eu mă …
Continuă lectura "În dimineață aceea, faţa i se lumină și îmi zâmbi"
Nici nu voia sa auda de iesit. Lui ii place sa stea acasa, cufundat in fotoliul lui masiv, cu ochii in televizor sau in vreo carte. Casa ii este barlogul din care iese doar pentru strictul necesar: cumparaturile saptamanale, mersul la doctor sau vreo urgenta pentru vreuna dintre rude. In rest, casa este tot universul …
Continuă lectura "Cum am scos ursul din barlog ca sa mearga la spectacol ABBA de Revelion"
