Aventura draperiilor imperfecte și ce am învățat din atâta bătaie de cap

În urmă cu un an am decis să dau o comandă de draperii pentru dormitor. Visam la niște draperii catifelate, lungi până-n podea și cu terminație de pliuri duble, numite și “papillon” în Belgia. În privința culorii, nu prea eram decisă. Dormitorul este întunecos, pereții sunt pe nuanțe de maro-capuccino și maro precum ciocolata cu 80% cacao, iar mobila este albă. Inițial îmi doream o culoare precum fildeșul, un crem deschis, dintr-un material catifelat și moale la atingere, preferabil cu o țesătură în relief și musai să reflecte lumina. 

terminație cu pliuri duble, numite și “papillon”

La magazin însă n-am găsit albul de fildeș pe care mi-l doream, ci nuanțe ce aminteau șampania, un bej precum mierea multifloră, un alt bej precum un muștar mai închis la culoare și un gri antracit misterios. În schimb am găsit textura materialului pe care mi-o doream, catifelată la atingere, o idee velurată și care reflecta lumina.

Textura materialului pe care mi-o doream, catifelată la atingere, o idee velurată și care reflecta lumina.

Dacă aveam textura dorită, în schimb nu puteam decide culoarea. Am stat mai mult de o oră în imensul magazin cu țesături, aflat pe marginea canalului Bruxellez, atingând materialele, derulând rulourile expuse și încercând să îmi imaginez cum ar arăta viitoarele draperii. Mă mai atrageau și un set de draperii expuse ca model de inspirație în magazin, draperii care îmbinau două culori: griul uni fumuriu de bază al draperiei era străbătut de o fâșie de material bej cu un model stilizat. Contrastul împreună cu îmbinarea culorilor și texturilor făceau apel la simțurile mele artistice, iar cum venisem să dau comandă la magazinul specializat în produse de croitorie, asta însemna că îmi puteam da frâu liber imaginației și creativității.

Model de draperii similar cu cel imaginat de mine în magazin

Entuziasmul mi-a dispărut subit când am vazut devizul de preț. Manopera e scumpă în Belgia, iar daca voiam niște draperii ce îmbinau două culori, cu o inserție în partea superioară, atunci prețul era pe măsura imaginației mele.

Dacă nu puteam avea draperiile în două culori cu inserție pe verticală așa cum le voiam, din cauza prețului ridicat, în schimb puteam să îmbin două materiale de culori diferite pe orizontală. Prețul la metru era același, indiferent de culoare. Bucuroasă că găsisem soluția creativă, am dat comanda. Acontul plătit, nu trebuia decât să așteptăm ca draperiile să fie confecționate. Nimeni nu avea să aibă aceleași draperii ca ale noatre: gri antracit închis pentru marginile din capete și un bej de culoarea mierii poliflore la mijloc. 

După câteva săptămâni de așeptare, când am adus draperiile acasă și le-am întins pe pat, m-au trecut doi fiori. Primul îmi zicea că poate combinația de două culori fusese cam prea îndrăzneață și neobișnuită, cel puțin pentru un dormitor unde în mod normal ar trebui să fie o atmosferă relaxantă, și nu « oarecum șocantă prin prea multe contraste și decorațiuni ieșite din comun». Al doilea fior îmi șoptea că draperiile s-ar putea să fie prea scurte. Și erau. Greșisem amândoi la măsuratoare și ne lipseau 50 de cm. Și colac peste pupăză, după câteva luni de folosire, am remarcat că perdelele aveau un defect de material – le lipsea un fir, ce ieșea în evidență în special în zilele cu soare. Și cum Belgia nu este cea mai însorită țară, mai ales în lunile de iarnă, nu e de mirare că firul poznaș ce lipsea nu a fost remarcat.

Am dus înapoi draperiile și am cerut să fie extinse, plătind evident un suplimentul. Era vina noastră. Partea care conținea defectul de material a fost însă înlocuită gratuit de către atelierul de croitorie al magazinului de țesături. Când am primit draperiile înapoi, am avut un al treilea fior. Nuanțele de bej parcă nu se potriveau. Bejul draperiei din dreapta nu se potrivea cu bejul draperiei din stânga. Inițial mi-am spus că poate nu vedeam eu bine. Dormitorul e întunecos, eu oricum nu văd prea bine, deci cel probabil mi se părea doar mie că era o diferență de culoare. Când i-am cerut bărbatului meu părerea, vedea sau nu diferența de culori, el nu prea a știut ce să îmi spună. Ce mă miram atâta, doar știam prea bine, culorile și nuanțele nu făceau parte din domeniul lui de expertiză!

După aproape 10 luni de la comanda inițială, am decis să recontactăm magazinul și să le spun despre diferența de nuanță. Ne-au spus să ducem înapoi draperiile. Era greșeala lor și urmau să înlocuiască bucata de material de culoarea bej precum șampania care, dacă era soare afară, constrasta vizibil cu bucata de material bej precum mierea de albine polifloră. Am lăsat draperiile la magazin, deja toți cei patru vânzători îmi cunoșteau povestea draperiilor după care  ne-am dus să mâncăm niște fish & chips în cartier. Nici nu ne sosise comanda cu pește prăjit, cartofi și calamari, când telefonul mi-a sunat. Mă sunat de la magazinul de țesături. Nu mai aveau materialul în nuanța de bej precum mierea poliforă, care era necesară pentru modificări. Se pare că aventura draperiilor avea să continue.

Am mâncat peștele, calamarii stropiți cu zeamă de lâmăie și cartofii prăjiți, după care ne-am întors la magazinul de țesături, unde am avut o lungă discuție despre ce se putea face și cât ar costa. Până la urmă au decis să schimbe tot materialul bej din perdea cu o altă nuanță de bej ce amintea de un muștar mai închis la culoare. Am căzut de acord ca  mierea polifloră să fie înlocuită de muștarul rumenit.

După câteva săptămâni, am adus din nou draperiile acasă. Speram să nu mai am niciun fior sau vreun « déja vu ». Totul părea în regulă: gri antracit la margine și bej la mijloc. Parcă draperiile erau o idee mai late decat corniza, dar nu mai conta. În sfărșit, erau cât de cât în regulă…. cel pușin așa am crezut, până când Bruxelles-ul a avut parte de un weekend neobișnuit de însorit pentru luna decembrie care a coincis cu o dimineață în care am fost mai somnolenți, drept pentru care draperiile au stat trase mai mult timp decât de obicei. Și cum soarele se ridicase îndrăzneț pe cer, lumina lui trecea prin bucata bej de culoarea muștarului bronzat a draperiilor, drept pentru care el a putut observa o linie buclucașă ce traversa una din draperii. Lipsea un fir din materialul bej și asta se vedea tare urât. Aventura draperiilor continua.

Din nou fotografii și email explicativ trimise către magazin. Vânzătoarea care se ocupase de comanda noastră aproape că a pufnit în plâns de frustrare. Deși explicase în amănunt și dăduse numeroase indicații atelierului care ne confecționase draperiile, din nou erau probleme. La telefon s-a scuzat zeci de ori. Îi înțelegeam dificultatea, frustrarea și jena pe care i le simțeam în tonul vocii și în ritmul cu care vorbea. Eram convinsă că făcuse tot ce îi fusese în putință. 

Am liniștit-o vorbindu-i blând și am reasigurat-o că înțelegeam că rezultatul final al atelierului ce făcuse confecționarea nu era în controlul ei. Ba am și râs de episoadele telenovelei draperiilor, un lucru pe care nu l-aș fi făcut acum cinci sau șase ani pe când lucram în gestiune de proiect și pe când aproape că îmi dădeam sufletul pentru ca proiectul să fie livrat la timp, în buget și cu tot nivelul de calitate așteptat. Pe atunci greșelile nu erau tolerate și mă terifiau îngrozitor. Încă nu m-am vindecat pe deplin, dar parcă sunt o idee mai relaxată, poate și de la practica de laughter yoga care mă destinde și relaxează în mod cotidian, atât extern, față de alții, dar și intern, față de mine.

Momentan draperiile sunt din nou la magazin, în așteptarea modificărilor. Sper ca magazinul să mai aibă în stoc țesătura bej în nuanța muștarului bronzat, ca să înlocuiască bucata de material bej căreia îi lipsește un fir.

Care e morala acestei lungi povești despre draperii și ce am învățat din atâta bucluc pentru un nimic? 

1 – Uneori, oricât de mult am căuta noi să atingem un anumit rezultat, ceva ceva tot o să iasă aiurea. Cu cât ne vom obstina să obținem un anume rezultat, cu cât vom fi focusați pe el dar și  inflexibili în priviința rezultatului pe care îl căutam. De aceea vom încerca să micșorăm riscurile și să controlăm obținerea acelui rezultat prevăzând și anticipând tot ceea cear putea să împiedice atingerea rezultatului scontat. În gestiune de proiect, se vorbește de gestiunea riscului, însă cu cât anticiparea și prevederea este mai mare, cu atât efortul depus este mai mare, iar garanția obținerii rezultatului dorit nu este niciodată de 100%. Așa că poate ar fi mai bine să ne revizuim așteptările și să fim mai flexibili în priviință rezultatului.

2 –  Observ că m-am schimbat … în bine. Acum câțiva ani, pe când eram foarte atașată de rezultatul pe care voiam să îl obțin, dacă mi s-ar fi întâmplat acestă aventură cu draperii buclucașe, aș fi devenit un munte de nervi și irascibilitate. Aș fi trimis email-uri furioase, în care m-aș fi plâns pe bună dreptate de serviciul nesatisfăcător obținut, aș fi sunat la magazin și vorbit pe un ton dezagreabil, cuprinsă de furie, frustrare și revoltă, emoții care mi-ar fi scăpat de sub control și care mi-ar fi provocat multe furtuni interioare, emoții pe care le-aș fi agravat prin gâduri negative ce ar fi aruncat alcool peste focul emoțiilor, amplificând și mai mult incendiul emoțional din mine. Aș fi fost extrem de revoltată de serviciul neprofesional, mai ales în raport cu prețurile practicate și investiția mea financiară. Mi-aș fi simțit cel mai probabil încrederea trădată, că doar avusesem încredere în serviciile lor, iar ei mă dezamăgeau, iar tumultul acesta emoțional m-ar fi urmărit în fiecare moment din zi, exprimându-se prin simptome psiho-somatice și afectându-mi inclusiv somnul prin agitație și insomnie. Ar fi fost o telenovelă conflictuală care m-ar fi obosit fizic și emoțional. 

Ce a fost diferit? Pe lângă faptul că m-am mai schimbat (mulțumesc psihoterapie de diverse curente, lecturi nenumărate, educație psiho-emoțională, neurofeedback, meditație, abordări psiho-corporale, coaching și multe altele), am stabit un contact uman cu vânzătoarea de la magazin. Am simțit-o realmente interesată să colaboreze, să rezolve problemele generate de atelier, să propună solutii, să fie amabila și serviabilă. I-am simțit dedicarea și grija pentru client, i-am simțit și emotiile suscitate de această situație ce era frustrantă inclusiv pentru ea.

3 – Ca să fii diferit, ca să faci « altfel » decât ce presupune norma, trebuie să îți asumi costurile aferente, care se traduc fie în bani, energie și riscuri care pot presupune chiar și respingerea din partea celorlalți. De multe ori inovația și creativitatea nu sunt acceptate și îmbrățișate inițial, în ciuda marelui tam-tam care se face în jurul lor. Ca să fii creativ și inovant, e nesar să provoci acea ‘disruption’ după cum spun anglofonii, adică o rupere din ceea ce este obișnuit, cunoscut și comun. Însă neobișnuitul, extraordinarul și necunoscutul de cele mai multe ori provoacă frică, neînțelegere, respingere și scindare. De câte ori nu ai respins ceva în viața ta, doar pentru faptul că îți părea diferit? 

4 – Uneori puțină detașare ar simplifica lucrurile. Îmi asum partea de responsabilitate: m-am atașat de un concept de draperii pe care l-am vizualizat în minte și m-am complicat încercând să dau frâu imaginației care visa prea mult la extraordinar. Am făcut tot posibilul să găsesc o soluție ca să fiu loială ideii inițiale, când puteam să mă detașez de ideea de draperii personalizate și cu contrast între culorile materialelor folosite. Îmi asum și partea mea de responsabilitate legate de măsurători, deși nu am fost eu cea care a măsurat propriu-zis lungimea galeriei de care urma să atârne draperiile. În schimb eu am notat măsurătorile, ceea ce mă include și pe mine în ecuație. Legat de reponsabilitate, restul a fost intervenția atelierului și a conjuncturii (stocul de material în nuanța de bej comandată inițial se terminase).

Rămâne să vedem dacă cum se va termina telenovela draperiilor. Eu prefer să închei episoadele curând, chiar dacă la magazinul de țesături am devenit celebră pentru telenovela draperiilor imperfecte.

P.S. Dacă ți-a plăcut acest articol, probabil le-ar plăcea și prietenilor tăi. Prin urmare, vorba englezului – “Feel free to share”.

Citește și:


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Author: Gabriela D. Spencer

Woman. Soul of an Artist. Writer. Wife. Dancer. Entrepreneur to be. Spirit. Light. Colour. Friend. Daughter. Sister. Thinker. Multi-potential. Multi-options. ISFP (according to the latest tests, but who knows). I write and express myself whenever my mind is bursting with thoughts and doesn’t give me peace. Read me mostly in Romanian and sometimes in English.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.