O căutare de echilibru
Azi m-am trezit cu fața la cearceaf. De fapt eram alungită pe o parte, cu fața șifonată după o noapte cam zbuciumată. Nimic serios, nimic asemănător cu insomniile recurente din trecut, doar o sete cumplită ce m-a însoțit întreaga noapte, trezindu-mă de mai multe ori, o agitație perpetuă și o burtă umflată de intestinele bosumflate …
Continuă lectura "Azi m-am trezit cu fața la cearceaf, nu am chef de nimic și e perfect ok"
În luna aprilie m-am apucat de alergat. Și nu oricum, ci organizat, urmând un program menit să mă antreneze progresiv, cu obiectivul final de a putea alerga 5km. « From Couch to 5 » era numele programului care urma să mă poarte timp de 9 săptămâni până la obiectivul final, alternând perioade de mers cu cele de …
În sfârșit ai ieșit la aer, în natură! Te plimbi prin pădure, uitându-te cu aviditate la trunchiurile copacilor și respiri cât poți de adânc aerul ce îți împrospătează nările. Ți-a fost atât de dor! Sorbi cu privirea jocul coroanelor verzi ce se boltesc deasupra ta și zâmbesti cerului ce se întrezărește poznaș printre ramuri. Ca …
Plouă afară, cerul e din nou gri iar starea mea interioară mimează vremea de afară. Nu știu dacă eu m-am acordat vremii sau vremea mie. În orice caz, la mine plouă și pe dinăuntru. Dar acum două zile era soare, iar pe vremea asta, foarte probabil eram afară la alergat. Priveam cum puținii oameni care …
Continuă lectura "Azi nu îmi iese limonada … și e în regulă"
Am ieșit ieri la o scurtă ședință de jogging cu soțul meu. Din fericire, în Belgia, exercițiul fizic în afara casei este permis, ba chiar încurajat pe durata carantinei, atât timp cât persoanele locuiesc sub același acoperiș și se respectă distanța socială. Au fost treizeci de minute de antrenament, o alternare între mers și alergat, …
Continuă lectura "De la canapea la 5km sau cum e să îți accepți vulnerabilitatea?"
Eu nu “ȘTIU” să pictez. Eu pur și simplu pictez. Nu știu dacă o fac bine sau nu. Nu am studiat la academie, deși poate mi-ar fi plăcut. Important e să îmi placă mie, și nu doar rezultatul final, ci mai ales procesul de a ajunge acolo. Pictez așa cum simt, aleg culorile intuitiv. Le …
Stocăm cu toții o grămadă de lucruri, cărți, haine, mobilă, cratițe, hăinuțe de copii, jucării, vase și veselă, de toate pentru cei mari sau mai mici, patrupezi sau bipezi. Unele lucruri le folosim zi de zi, altele mai rar și multe dintre ele ne prisosesc. Fiecare avem în casă unul sau două sertare, dacă nu și …
Continuă lectura "Fă-ți ordine în casă și poate viața va fi mai ușor de respirat"
Știu că am făcut bine, că am luat o decizie înțeleaptă, de om mare. Sănătatea-i mai bună decât toate, nu așa zice vorba? Și cu toate acestea mintea mea și-a tot imaginat cum ar fi fost dacă n-aș fi renunțat. Weekend-ul acesta trebuia să fie unul special. A fost, dar nu așa cum l-am prevăzut …
A venit un nou an. S-a încheiat altul. Eu una încă nu m-am dezmeticit. Iată-mă prin urmare reflectând cu o infuzie de lavandă, tei și mușețel alături, ronțăind ultimii biscuiți cu ghimbir făcuți de al meu soț, după rețetă englezească. Și între cronțăieli dulci-iuți și sorbit prelung din infuzia calmantă, aleg să mă concentrez doar …
Continuă lectura "19 realizări personale care mi-au îmbunătățit calitatea vieții"
Întotdeauna mi-a fost frică de ace. Când a trebuit să îmi fac testul de grupă sanguină pentru buletin, am leșinat cât eram de lungă după ce m-au înțepat în deget. Când mergeam pentru analize de sânge se lăsa mai mereu cu o senzație de leșin, scădere de tensiune și văzut prin ceață. Numai la gândul …
Continuă lectura "Cum mi-am învins frica de ace și injecții"
La noi în cartier e o stradă al cărei nume mă face deseori să zâmbesc. Și tu ai zâmbi garantat dacă ai știi că mergi pe Avenue de l’Optimisme. De fapt cred că fiecare cartier ar trebui să aibă o stradă care să evoce optimismul. Poate așa am zâmbi cu toții mai des sau poate …
Iată o fotografie relativ inocentă ce mi-a atras atenția în timp ce degetul îmi aluneca într-un scroll-down de social media. Două tipuri de alegeri, două drumuri puse în opoziție și o lecție moralizatoare obligatorie despre depunerea de efort. Primul drum, la care se înghesuie toată lumea din fotografia motivațională, e o cale lungă si întortochiată, …
Tot îmi sare în ochi această frază: « EU sunt singura persoană responsabilă pentru tot ceea ce mi se întamplă». E o frază care se vrea motivantă, o frază menită să ne responsabilizeze, să ne impulsioneze să ne luăm greutățile și viața în piept, să ieșim prin forțele proprii din dificultățile pe care le avem, să ne …
Dacă te simți singur și dezamăgit de ceilalți, cere ajutorul. Dacă te simți neînțeles, izolat și abandonat, unul împotriva celorlalți, cere ajutorul! Dacă mintea îți e asaltată doar de gânduri împroșcate de noroi, goliciune, negativ și durere, cere ajutorul! Dacă te simți asediat de idei negre, idei care nu îți mai dau pace și pe …
Continuă lectura "Pentru toți cei care au nevoie de ajutor dar și-l neagă"
Când eram mică, eram al naibii de înceată. Nici acum nu sunt mai brează în unele situații. Îmi exasperam părinții cu încetineala mea, mai ales pe mama și mai ales la mâncat. Mestecam și mestecam și iarăși mestecam fiecare dumicat, dintr-o parte în alta a gurii, de zeci și zeci de ori. Timpul mesei se …
Continuă lectura "Relația cu mâncarea sau mai dă-o naibii de vină"
Nu aș fi crezut că ziua îmi va rezerva o așa situație surprinzătoare. Griul de pe cer și aversele ce cădeau șiroaie pe trotuarul devenit cenușiu anunțau apropierea sfârșitului verii. O zi dezolantă ce îmi alimenta cu succes aceeași dezolantă stare interioară. Cu greu m-am urnit din pat, târându-mi pașii către bucătărie. Ceai, pastilă de tiroidă, …
Continuă lectura "Cele mai frumoase cuvinte pe care mi le-ar fi putut spune cineva"
Cine zice flamenco, se gândește la pasiune, forță și seducție, la improvizație, suspans, dezinvoltură, la suspine, putere și siguranță de sine. La Andalucia, la caldură, la picături de sudoare, zgomot, frisoane și la tumultul vieții pompându-ți în vene. Dar nimeni nu se gândește la disciplină, la muncă, la durere fizică, la nesiguranță, la enorm de multe reguli și structură (da, REGULI …
Continuă lectura "Flamenco. Poate îți folosește povestea mea"
De ziua mea nu-i musai să zâmbesc. Pot și să plâng, dacă de asta am eu chef. Dar nu am plâns. Deși starea mea interioară arăta precum o zi ploioasă și înorată. Gândurile îmi goneau într-una antrenând un cumul și mai intens de emoții. “E ziua mea, la naiba, doar nu o să o petrec …
Continuă lectura "E ziua mea, ce naiba! Despre emoții “indezirabile” când le aștepți cel mai puțin"
Cugetare despre "succes" sau pentru ce atâta stress și sacrificiu?
S-a umplut lumea de speaker-i motivaționali. Pe unde te duci, dai peste un speaker care îți promite miracole de dezvoltare personală. De cele mai multe ori, îi place să vorbească la scenă deschisă, ținând microfonul într-un mod atât de natural încât ai zice că s-a născut cu el în mâna. Se ține drept, pare relaxat …
