Cele mai frumoase cuvinte pe care cineva mi le-ar fi putut spune azi

Nu aș fi crezut că ziua de azi îmi va rezerva o așa situație surprinzătoare. Griul de pe cer și aversele ce cădeau șiroaie pe trotuarul devenit cenușiu anunțau apropierea sfârșitului verii. O zi dezolantă ce îmi alimenta cu succes aceeași dezolantă stare interioară. Cu greu m-am urnit din pat, târându-mi pașii către bucătărie. Ceai, pastilă …

Și duși au fost ei doi în zbor, lăsând confortul în urmă pentru gustul libertății

Și s-au dus. Au lăsat ușa larg deschisă în urma lor și un vid imens în căsuța lor. Ar fi fost loc de un “ La revedere” sau măcar un "Adio", dar nici urmă de așa ceva. În schimb în jur domnea tăcerea. Și-au lăsat adăpostul, mâncarea, apa și jucăriile și s-au dus, întinzandu-și aripile …

Te-am visat mort.

Te-am visat mort. Dar erai viu la suprafață. Te-am visat mort, dar doar pe interior. Îți mâncau viermii sufletul, iar bucuria și dragostea îți intraseră în putrefacție. Te-am visat mort, găunos și plin de puroi. Pentru că uitaseși să trăiești. Pentru că uitaseși să iubești. Încet, încet, cu timpul, de vipere te-ai înconjurat, crezând că …

E ziua mea, ce naiba! Despre emoții “indezirabile” când le aștepți cel mai puțin

De ziua mea nu-i musai să zâmbesc. Pot și să plâng, dacă de asta am eu chef. Dar nu am plâns. Deși starea mea interioară arăta precum o zi ploioasă și înorată. Gândurile îmi goneau într-una antrenând un cumul și mai intens de emoții. “E ziua mea, la naiba, doar nu o să o petrec …

Bună munte, bună brazi, vă mulțumesc că m-ați primit azi!

Pârâul curge ușurel, susurând povești de viață. Toate vin, toate se scurg, lin, în dâmburi, pe o colorată ață. Muntele îi e alături, stă semeț cu fruntea-n cer. Brazii falnici îi sunt martori,  bine-înfipți în pământ și ceva severi. Pârâului nu-i pasă, se rostogolește la vale. Muntele îl privește împăciuitor, pe el, cel boem, liber, coborând agale. …

Spectacolul de flamenco s-a terminat, dar pasiunea continuă. Olé!

Am dat să ies când ochii mi-au căzut pe rochia maro-grena ce atârna semeață în cuierul lojei în care domnea solitudinea. Nici urmă de forfota și încordarea de dinainte. Agățate de rochie cu un ac de siguranță, cordonul și gulerul din dantelă albă ce o decoraseră prin contrastul de culoare, formă și textură, încă mai …

Cum am scos ursul din barlog ca sa mearga la spectacol ABBA de Revelion

Nici nu voia sa auda de iesit. Lui ii place sa stea acasa, cufundat in fotoliul lui masiv, cu ochii in televizor sau in vreo carte. Casa ii este barlogul din care iese doar pentru strictul necesar: cumparaturile saptamanale, mersul la doctor sau vreo urgenta pentru vreuna dintre rude. In rest, casa este tot universul …

Meditația cafelei și cornului cu scorțișoară

În restaurant la Ikea, savurez în tăcere un corn cu scorțișoară. Din când în când sorb încetișor din cafeaua neagră care îl acompaniază. Amarul licorii negre cu discretul dulce al cornului suedez se completează reciproc. Miros, savurând îndelung parfumul de scorțișoară. Mușc simțind cum dinții pătrund în aluatul fraged. Îi simt textura cu limba în …