O căutare de echilibru
Eu nu “ȘTIU” să pictez. Eu pur și simplu pictez. Nu știu dacă o fac bine sau nu. Nu am studiat la academie, deși poate mi-ar fi plăcut. Important e să îmi placă mie, și nu doar rezultatul final, ci mai ales procesul de a ajunge acolo. Pictez așa cum simt, aleg culorile intuitiv. Le …
⁃ Încetează! Încetează ceea ce faci! ⁃ Păi.. ⁃ Ți-am spus să încetezi! ⁃ Dar ...ă... ⁃ Gata! Niciun ăă! ⁃ Dar, ⁃ Încetează, îți spun! În clipa asta! Nu ești bătut la cap ca să înțelegi, nu? Încetează A-CUM! Băiatul își privește tatăl, un englez roz-roșu de la soare din cap până în picioare, …
Nu aș fi crezut că ziua îmi va rezerva o așa situație surprinzătoare. Griul de pe cer și aversele ce cădeau șiroaie pe trotuarul devenit cenușiu anunțau apropierea sfârșitului verii. O zi dezolantă ce îmi alimenta cu succes aceeași dezolantă stare interioară. Cu greu m-am urnit din pat, târându-mi pașii către bucătărie. Ceai, pastilă de tiroidă, …
Continuă lectura "Cele mai frumoase cuvinte pe care mi le-ar fi putut spune cineva"
Și s-au dus. Au lăsat ușa larg deschisă în urma lor și un vid imens în căsuța lor. Ar fi fost loc de un “ La revedere” sau măcar un "Adio", dar nici urmă de așa ceva. În schimb în jur domnea tăcerea. Și-au lăsat adăpostul, mâncarea, apa și jucăriile și s-au dus, întinzandu-și aripile …
Continuă lectura "Și duși au fost ei doi în zbor, lăsând confortul în urmă pentru gustul libertății"
Te-am visat mort. Dar erai viu la suprafață. Te-am visat mort, dar doar pe interior. Îți mâncau viermii sufletul, iar bucuria și dragostea îți intraseră în putrefacție. Te-am visat mort, găunos și plin de puroi. Pentru că uitaseși să trăiești. Pentru că uitaseși să iubești. Încet, încet, cu timpul, de vipere te-ai înconjurat, crezând că …
Ozzie în autobuz păzește sârguincios intrarea. Ușile se deschid, ușile se închid, nu-i bai, el așteaptă răbdător. E copleșit de căldură și nici apă nu mai vrea. Ce ți-e și cu canicula asta, în țara în care obiceiul e să plouă. A luat-o razna vremea asta și pe noi cu ea. Ușile se deschid, ușile …
De ziua mea nu-i musai să zâmbesc. Pot și să plâng, dacă de asta am eu chef. Dar nu am plâns. Deși starea mea interioară arăta precum o zi ploioasă și înorată. Gândurile îmi goneau într-una antrenând un cumul și mai intens de emoții. “E ziua mea, la naiba, doar nu o să o petrec …
Continuă lectura "E ziua mea, ce naiba! Despre emoții “indezirabile” când le aștepți cel mai puțin"
Pârâul curge ușurel, susurând povești de viață. Toate vin, toate se scurg, lin, în dâmburi, pe o colorată ață. Muntele îi e alături, stă semeț cu fruntea-n cer. Brazii falnici îi sunt martori, bine-înfipți în pământ și ceva severi. Pârâului nu-i pasă, se rostogolește la vale. Muntele îl privește împăciuitor, pe el, cel boem, liber, coborând agale. …
Continuă lectura "Bună munte, bună brazi, vă mulțumesc că m-ați primit azi!"
Am dat să ies când ochii mi-au căzut pe rochia maro-grena ce atârna semeață în cuierul lojei în care domnea solitudinea. Nici urmă de forfota și încordarea de dinainte. Agățate de rochie cu un ac de siguranță, cordonul și gulerul din dantelă albă ce o decoraseră prin contrastul de culoare, formă și textură, încă mai …
Continuă lectura "Spectacolul de flamenco s-a terminat, dar pasiunea continuă. Olé!"
Nu mi-a mai venit a scrie. Nu m-am putut urni din loc. Am început câteva fraze, am scris câteva idei răzlețe, am creionat câteva cuvinte. Și atât. Erau idei bune, subiecte serioase dar care ar fi necesitat timp de cercetat, de analizat, de redactat și de structurat. Iar pofta mea de scris era latentă. Și …
Continuă lectura "Voi cum vă ascultați pe voi înșivă și pe cei din jur?"
N-a știut să aprecieze superba Orhidee ce îi căzuse miraculos în mâini. Nici el nu știa cum reușise asta. El, venit de la botul vacii. Ea, Orhidee sensibilă și citită de la oraș. Se fudulea cu ea în ochii lumii, era trofeul lui. Rupsese gura târgului. Cine mai era ca el? Dar mai târziu s-a …
Continuă lectura "Orhideea și Scaietele: poveste de dragoste și spini"
Dragul meu, “Tu ești totul pentru mine” niciodată nu îți voi spune. Altfel te-aș minți. Eu sunt eu și tu ești tu. Avem identități divergente și venim din lumi distincte. Dar puși laolaltă, noi doi, așa diferiți cum suntem, facem un tot care se mișcă, se schimbă și evoluează. Da, ador timpul petrecut cu …
Continuă lectura "Te iubesc, dar NU ești totul pentru mine!"
În restaurant la Ikea, savurez în tăcere un corn cu scorțișoară. Din când în când sorb încetișor din cafeaua neagră care îl acompaniază. Amarul licorii negre cu discretul dulce al cornului suedez se completează reciproc. Miros, savurând îndelung parfumul de scorțișoară. Mușc simțind cum dinții pătrund în aluatul fraged. Îi simt textura cu limba în …
Continuă lectura "Meditația cafelei și a cornului cu scorțișoară"
