În autobuzul unei nopți de vară

Ozzie în autobuz păzește sârguincios intrarea. Ușile se deschid, ușile se închid, nu-i bai, el așteaptă răbdător.

E copleșit de căldură și nici apă nu mai vrea. Ce ți-e și cu canicula asta, în țara în care obiceiul e să plouă. A luat-o razna vremea asta și pe noi cu ea.

Ușile se deschid, ușile se închid. Ozzie de-abia clipește, cu limba roz de-un cot. Privește țintă și gâfâie ritmic. Nu-i stația asta și nici următoarea.

Ușile se deschid, ușile se închid. Un om îi zâmbește. El nu schițează nimic. Privește țintă ieșirea. Nimic interesant la orizont.

Ușile se deschid, ușile se închid. O adiere venită prin geamul deschis și tresare. Un zgomot cunoscut, un miros familiar, urechi ciulite și acum e în picioare. Știe că am ajuns. “Hai, Ozzie!”, îl îndemn eu spre ieșirea ce promitea aerul răcoros de noapte. Ușile se deschid. Ușile se închid, lăsând autobuzul în urma noastră.

Un răspuns la „În autobuzul unei nopți de vară”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.