În autobuzul unei nopți de vară

Ozzie în autobuz păzește sârguincios intrarea. Ușile se deschid, ușile se închid, nu-i bai, el așteaptă răbdător.

E copleșit de căldură și nici apă nu mai vrea. Ce ți-e și cu canicula asta, în țara în care obiceiul e să plouă. A luat-o razna vremea asta și pe noi cu ea.

Ușile se deschid, ușile se închid. Ozzie de-abia clipește, cu limba roz de-un cot. Privește țintă și gâfâie ritmic. Nu-i stația asta și nici următoarea.

Ușile se deschid, ușile se închid. Un om îi zâmbește. El nu schițează nimic. Privește țintă ieșirea. Nimic interesant la orizont.

Ușile se deschid, ușile se închid. O adiere venită prin geamul deschis și tresare. Un zgomot cunoscut, un miros familiar, urechi ciulite și acum e în picioare. Știe că am ajuns. “Hai, Ozzie!”, îl îndemn eu spre ieșirea ce promitea aerul răcoros de noapte. Ușile se deschid. Ușile se închid, lăsând autobuzul în urma noastră.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.