Crăciunul ăsta sper că nu vei oferi în dar un cățel, iar dacă da, zi-mi că ai reflectat bine

Ozzie, tu stai acasă!”,  așa îi spun cățelului meu când mă pregătesc să ies pe ușă fără el. Acum câțiva ani, când încă era pui, ar fi început să scâncească precum un copil speriat că va fi abandonat. Ar fi lătrat timp de 10 minute și ar fi schelălăit în agonie canină bună de înmuiat inimile. Acum, în shimb, se repede entuziasmat către locul lui, sare pe perna-pat și se întinde în poziția culcat în timp ce mă țintuiește cu ochii lui negri și mărgelați. Știe că de fiecare dată când noi ieșim din casă fără el, e de fapt motiv de bucurie. Atunci e momentul când își primește un “treat” adică echivalentul unui biscuite-grisină pentru căței, numai bun de ros și bun pentru dinți și gingii. Însă nu toți cățeii au privilegiul să aibă un culcuș și un acoperiș.

După sărbătorile de iarnă numărul de animale de companie abandonate are tendința să fie în creștere. Nu e ceva nou. În Belgia, în decembrie 2017, au fost abandonați 135 de căței și 175 de pisici. (conform DHNET). Iar motivele invocate pentru abandon (și auzite chiar și la radio) mi se par incredibile:

  • cățelul e „nesociabil” și latră
  • cățelul își face nevoile în casă
  • cățelul își lasă părul peste tot

La mine în cartier locuia o familie care inițial și-a returnat cățelul la petshop (pe atunci încă un pui) pentru că avea diaree. Nu știau poate că pot merge la veterinar sau că există  băuturi cu probiotice pentru căței și în special recomandate puilor care au des probleme digestive. Alții și-au abandonat patrupedul pentru că s-au mutat de la casă la apartament și nu mai aveau gradină pentru cățel. Uitaseră probabil de cățeii care locuiesc în apartamente și care au stăpâni care îi scot afară măcar de două ori pe zi la o mai scurtă sau mai lungă plimbare pentru a se ușura în voie. Cățeii de nevoi iar stăpânii de ziua stressantă de la muncă.

Sau mai sunt acei iubitori de căței care se dezumflă din „apogeul iubirii canine” la venirea vacanței când își dau seama că nu au cu cine să lase patrupedul acasă. Poate nu sunt la curent că există pensiuni de vacanță pentru căței și dog-sitters disponibili pe rețeaua socială Pawshake. Sau poate nu știu că există și vecini și prieteni care ar fi încântați să fie pe post de gazde pentru un cățel. Sau habar nu au de vecinii din cartier care au deja un patruped și care ar accepta să mai plimbe încă unul atât timp cât stăpânii sunt în vacanță. Soluții se găsesc, numai bunăvoință și umanitate să fie.

Numai că în preajma Crăciunului, sub presiunea găsirii celui mai extraordinar cadou, unii părinți și bunici cumpără sau adoptă animale de companie, fără să se gândească prea mult la implicații. Se gândesc însă la țipetele vesele, la zâmbetele bune de imortalizat în fotografii de postat pe Instagram și Facebook și la entuziasmul și lacrimile de bucurie pe care un cadou patruped i le-ar stârni unui copil. Rețelele sociale sunt pline de video-uri cu copilași în culmea fericirii după ce și-au deschis cadoul de Craciun iar in cutie îi așteaptă un cațelus adorabil sau un motan jucăuș. Da, bucuria copilului în acel moment este inegalabilă. Dar pe de altă parte, are și consecințe. E vorba de viața unei ființe de care acel părinte devine responsabil. Ce lecție i-ar da copilului dacă mai târziu părintele ar abandona cățelul sau pisicul doar pentru că lasă păr în casă sau pentru că nu ar avea cine să aibă grijă de el pe durata vacanței?

Ar  învăța oare copilul că animalele sunt precum produsele din magazin și că orice e cumpărat, produs sau ființă, trebuie să răspunda unor “norme de calitate”? Mulți însă au așteptarea aceasta, ca repercusiune a societății consumeriste în care trăim. Exclamă seduși de drăgălășenia patrupedului: “Vai ce cățel draguț!”, apoi fac un act de cumpărare sub impulsul momentului, fără să fi reflectat la ceea ce presupune a avea un animal de companie și dacă ar exista loc și timp pentru acel animal în viața lor. Apoi dacă sunt nemulțumiți de achiziție (cățelul nu este social și latră), se așteaptă să poată returna “produsul” și să fie rambursați, așa cum ar face-o în orice alt magazin. Însă oamenii ăștia uită că e vorba de o vietate, de o ființă, de un suflet care are nevoie de atenție, respect, timp, educație, îngrijiri medicale, mâncare și multă dragoste. O ființă care își va da dragostea necondiționat. Așa cum face cățelul meu care ne iubește chit că îl luăm cu noi sau nu de fiecare dată când ieșim pe ușă. 

Iar până să învețe ce înseamnă “Ozzie, tu stai acasă!”, patrupedul Ozzie a trebuit să învețe “Ozzie, la loc!” și ce înseamnă “la loc”. A trebuit să învețe comenzi precum: “Șezi!”, “Culcat!” și “NU!”. A mai învățat și  “Mergi la picior!”, “Așteaptă!” și “Vino aici!”. Și ca să îl laud un pic, unele dintre aceste comenzi le știe în engleză și în romana, pentru că suntem familie internațională. Dar până a ajunge Ozzie să fie bilingv, a trebuit să învețe să fie mai puțin posesiv cu mâncarea și să nu mai mârâie în timp ce mănâncă. Și a mai trebuit să învețe să își facă nevoile afară, un proces care a durat cel putin șase luni și care a presupus multă rabdare din partea noastră, nenumarate ieșiri zilnice și multe băltoace șterse de pe parchet.

Ce încerc să spun e că a fost și este ceva muncă, timp de scos afară, atenție și multă dragoste, răbdare și timp investit în educația canină. Vorba aia, așa cum îl crești, așa îl ai. Apoi mai sunt banii investiți în mâncare, vaccinuri, medicamente atunci când e bolnav și orice e legat de sănătatea patrupedului. Orice stăpân de cățel care își iubește blănosul, știe asta. E adevarat multe le-am învățat în timp, însă înainte să ne decidem să îl luăm pe Ozzie, am stat și ne-am gândit la cum ne vom organiza. Nu a fost un act de cumparare impulsiv, deși recunosc că am fost foarte tentată. Am făcut cale întoarsă, ne-am gândit, ne-am sfătuit, apoi ne-am întors la petshop și l-am luat. Și de atunci, Ozzie stă cu noi. E parte din familie.

 

Și ca să râdem puțin, iată-l pe Ozzie, toboșarul.

 

img-20151223-wa0000.jpeg

 

Dacă vrei să aflii mai multe despre cățelul Ozzie, te invit să citești și :

Povestea unui catelus alb, blanos si indignat

Luna in week-end de catei

Ozzie si Karamel petrec weekend-ul impreuna

În autobuzul unei nopți de vară

 

 

Surse: 

https://www.dhnet.be/regions/bruxelles/les-animaux-sont-plus-souvent-abandonnes-durant-les-fetes-5a455a87cd7083db8b41a633 

https://www.rtbf.be/info/societe/detail_offrir-un-animal-la-tres-mauvaise-idee-de-cadeau-pour-les-fetes?id=9487035

Pawshake: https://en.pawshake.be/ in Belgia si http://www.pawshake.com 

 


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

2 răspunsuri la „Crăciunul ăsta sper că nu vei oferi în dar un cățel, iar dacă da, zi-mi că ai reflectat bine”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.