Cum să te simți în Belgia aproape ca acasă. Despre evitare, protecție, cursuri de flamandă și integrare civică

Când te muți dintr-un oraș în altul, chiar și în propria ta țară, îți e greu. Schimbi nu numai orașul, dar și casa, mobilele, salteaua pe care dormi, obiceiurile dimineața, magazinele unde iți faci cumpărăturile, vecinii, anturajul, piața de unde îți iei legumele, doctorii, parcurile, furnizorii de electricitate, gaz, apă și internet, pâna și gropile în care te împiedici sau aerul pe care îl respiri. Îți e greu să te acomodezi în noul oraș care îti pare străin și cumva neprietenos, dar măcar tu și ceilați vorbiți aceeași limba și sunteți în aceeași țară, cea în care te-ai născut. Oamenii din jurul tău, în principiu, celebrează aceleași sărbători, au obiceiuri și datini comune sau asemănătoare cu ale tale și sunt șanse foarte mari să aveți aceeași religie și să împărtășiți unele seturi de valori și convingeri. Pentru că “cine se aseamănă se adună“, nu așa zice proverbul?

Dar când te muți într-o altă țară, oricât de bine susținut ai fi de familia sau prietenii care deja locuiesc acolo, schimbarea nu e aceeași și dificultatea ei se resimte profund. Iar dacă nu cunoști pe nimeni, e și mai dificil. Te poți simți complet pierdut(ă), dezrădăcinat(ă), și fără repere. Te poți simți neințele(a)să, într-o lume prea ciudată pentru puterea ta de înțelegere sau de acceptare. O lume prea diferită care îți poate creea repulsie. Ce nu cunoaștem, tindem să respingem. Suntem circumspecți și ne e teamă de tot ceea ce ne este necunoscut. E înscris în ADN-ul nostru. Așa am supraviețuit printre altele ca specie.

În noua țară, totul în jurul tău e necunoscut. Proceduri administrative pe care nu știi să le deslușești, de multe ori pentru că sunt prea întortochiate (Bine ai venit în Belgia unde ai impresia uneori că fiecare birou de administrație publică își face legea lui) și de alte ori din cauza limbii pe care nu o stapânesti atât de bine pe cât ai vrea. Mie personal, flamanda care e olandeza vorbită în Belgia mi s-a părut mult timp … ZGOMOT.  Mi se părea la fel de dificilă ca și  japoneza, turca, finlandeza sau araba, deoarece nu aveam niciun reper lingvistic. Aș fi învățat cu plăcere orice limbă de proveniență latină, precum spaniola sau italiana care mi-ar fi mângâiat urechile și relaxat creierii. Acum, după două cursuri de flamandă, spre mulțumirea mea, reușesc să mai înteleg și eu câteva ceva și să extrag esențialul dintr-un text iar într-un grup de flamanzi nu mă mai simt aruncată într-un puț cu indigeni care vorbesc cu prune-n gură o limba secretă și neaccesibilă.

Revenind la tine, tu cel sau cea care s-a mutat în Belgia recent sau de ceva vreme, e foarte posibil ca multe din jurul tău să nu îți fie familiare și la fel de posibil e să respingi tot “necunoscutul” din jurul tău, în încercarea inconștientă de a te proteja. Și ușor, ușor, riști să ajungi să te izolezi, mai ales de EI,  de “EI -ceilalți” , de “EI-băștinașii” sau de “EI – alți străini care locuiesc” în noua ta țara de adopție. Pentru că EI nu sunt ca tine, nu te înțeleg, ba în unele circumsante te mai și resping, pentru că, poate și tu, la rândul tău, ești diferit.

Și începi să suferi. Ești nefericit(ă). Te simți singur(ă). Poate și un pic deprimat(ă). Sau mai mult. Ba uneori chiar te simți precum o victimă, mai ales dacă întâmpini multe dificultăți. Și din multe perspective, cu siguranță ai toate motivele. Departe de mine să culpabilizez sau să arăt cu degetul. Suferința umană e întotdeauna complexă și multi-factorială iar soluțiile, chiar și cele miracol nu sunt întotdeauna ușor de pus în practică.

Cert e că în ritmul acesta, ai putea ajunge cu ușurință să vezi lumea prin prisma “EU și EI – ceilalți, de-ai locului“. Drept pentru care instinctiv ai tinde să stai doar “printre ai tăi“, pe care îi cunoști, cu bune și rele și de la care cel puțin știi la ce să te aștepți.  E normal și toți avem nevoie să ne simțim în siguranță, mai ales când ne aflăm în mijlocul unor schimbări majore. Însă dacă zăbovim prea mult în coconul nostru de siguranță și securitate, pierdem și ne îndepartăm tot mai mult de tot ceea ce este înafara lui.

În Belgia am venit în 2004 cu o bursă. Și m-am zbătut cât am putut ca să rămân. Am făcut multe sacrificii, uneori prea mari iar mai târziu am suferit consecințele pe pielea mea. Nu erau prea mulți ca să ma ghideze pe vremea aceea și mulțumesc celor care au făcut-o.  Administratia belgiana și cotidianul vieții în Belgia era pentru mine un mare puzzle înfricoșător. În 2004 rar auzeai romanește pe stradă. Sunam acasa de la telecabinele prin satelit si număram cenții din buzunar alocați convorbirilor cu cei rămași “acasă“. Români, eram puțini în Bruxelles. Din fericire, lucrurile s-au schimbat. Viața s-a schimbat. Iar în prezent în Belgia sunt cu mult mai multe oportunități și asociații ce oferă suport românilor. Citez câteva, fără a avea vreo asociere anume: Rombel, EuropaNova, Casa Arthis, Vatra Limburg. Pentru mai multe asociații românești în Belgia, te invit să consulți site-ul Ambasadei Române.

În prezent lucrurile sunt cu mult mai simple pentru românii care se stabilesc în Belgia decât erau în 2004. Faptul că facem parte din Uniunea Europeana ajută mult. Cu toate acestea, mutatul din țara natală în una străină, continuă să fie o etapă dificilă din viața oricăruia, cu rude sau fără rude stabilite, cu prieteni sau fără prieteni dispuși să dea o mâna de ajutor, un sfat sau o recomandare. Iar legat de administrația belgiană, ceea ce poate mulți români din Belgia și mai ales din Bruxelles nu știu, este că pe lângă birocrație și posibile bătăi de cap, administrația belgiană îti dă și oportunități.

Una dintre ele este participarea gratuită la cursurile de integrare civică. In Flandra am înteles că ar fi obligatorii. În Bruxelles, din câte știu, sunt opționale și gratuite. În general strâmbăm din nas când ni se impune ceva. Dar cursul de integrare civică mi se pare un ajutor bine-venit, o oportunitate care iți va inlesni adaptarea în Belgia, noua ta țară în care trăiești, un ghid care te va ajuta să te simți mai “ca acasă”. Cursurile de integrare civică includ informații despre viața din Belgia și îți vor înlesni cunoștințele despre aspecte din viața cotidiană în Belgia: locurile de muncă,  locuință, structuri și opțiuni de învățământ, drepturi și îndatoriri, cultura belgiană, politică, istorie, securitate socială, etc. Și cireașa de pe tort, află că poți urma aceste cursuri în limba româna sau o altă limbă pe care o stapânești (engleză, franceză, ba chiar și spaniolă). În Bruxelles, cursurile sunt de de zi sau de seară și durează cam doua luni, în funcție de câte zile de curs sunt organizate săptămânal. Vara, cursurile sunt intensive dar durează cam o lună.

Pe lângă cursuri, programul de integrare civică mai include și un suport de orientare socială (de exemplu consiliere pentru găsirea unui loc de muncă sau a unei școli pentru copii) și cursuri de limbă olandeza. În Bruxelles, de exemplu, acestea sunt organizate prin intermediul Huis Van Het Nederlands (mai multe informatii mai jos)

Cum locuiesc în Bruxelles, eu am ales să mă înscriu prin agenția Bon (Inburgering Brussel) din Schaerbeek, din Place Colignon 10, 1030, info@bon.be, tel: 02 501 66 80. Dar mai sunt și alte agenții Bon fie în Anderlecht, Molenbeek sau în centrul Bruxelles-ului.

Mai multe informații despre cursul de integrare civică găsești via integratie-inburgering.be sau pe site-ul din Bruxelles, bon.be. Dacă locuiești în Antwerpen, poți găsi informații despre cursurile de integrare civică via atlas-antwerpen, iar dacă ești în Gent, atunci via in-gent.

O altă oportunitate pe care administrația belgiană ți-o oferă este și învățarea limbii olandeze la prețuri ridicol de mici. Dacă locuiești în Bruxelles, de exemplu, te costă cam 35 de euro un curs de flamandă. Sunt sigură că și în alte orașe din zona flamandă ai beneficia de condiții similare. Caută o școală numita și “CVO” aproape de locul unde locuiești sau muncești și poți învăța flamanda luând cursuri de seară sau de week-end. Iar daca ai orar flexibil, poți învăța flamanda pe timp de zi, dimineața, o dată sau de două ori pe saptamână sau chiar și intensiv, de patru ori pe saptamână dacă ești deschis(ă) la provocări lingvistice. Eu recomand cu căldură CVO-ul Brussels Educational Center, mai nou re-numit CVO Semper, ce ține de Universitatea VUB. Dar mai sunt și alte centre de învățat flamanda, iar Huis Van Het Nederlands din Bruxelles te poate ghida către școala potrivită pentru tine și evident pentru orarul tau.

Adaptarea într-o țară străină rămâne o etapă dificilă și complexă, atât pentru cei mari cât și pentru cei mici. Ia timp și nu se face peste noapte. Pe cât posibil, sfatul meu este să ieși cât mai mult posibil din spațiul tău securizant și să explorezi noua țară, noul mediu și noii oameni, mai ales cei de altă naționalitate decât a ta. Te vei îmbogăți înzecit și mai devreme sau mai târziu vei constata că ai început să te simți aproape ca acasă.

Citește și:

• Atenție, căscați ochii, Mercur e-n retrograd!
• De la canapea la 5km sau cum e să îți accepți vulnerabilitatea?
• Fă-ți ordine în casă și poate viața va fi mai ușor de respirat
• Cele mai frumoase cuvinte pe care mi le-ar fi putut spune cineva

• Poate îți folosește povestea mea
• Relația cu mâncarea sau mai dă-o naibii de vină
• Ce aș fi vrut să știu despre diabet dar e prea târziu. O poveste cu Maurice și o Madame
• Zoom: Ce-i mult, strică!
• Femeia ce râdea cu gura până la urechi
• Azi nu îmi iese limonada … și e în regulă
• Pictez cum simt, pentru că îmi dau voie