Cum ar fi daca am canta mai des?

Sunt pe terasa. E seara si s-a intunecat. Incerc sa ma concentrez la teza pe care o am de scris cand aud niste voci melodioase. Intorc capul si privesc catre cladirea vecina. Etajul 6, balcon decorat cu o ghirlanda luminoasa. Inauntru intuneric. Intuneric ce lasa loc unor cerculete de lumina. Lumanari pe un tort. Vocile canta. “Joyeux a-nni-ver-saire! Joyeux ann-iver-saire! Joyeux a-nni-vers-aire! Joyeux a-nni-ver-saire!”. Apoi aplauze. Se simte bucuria. Se simte uniunea. Sunt impreuna. Sunt veseli. Sunt bucurosi. Si ma intreb. De ce oare nu cantam mai des? De ce asteptam aniversarile ca sa cantam? Ce s-a intamplat cu glasul nostru?  Daca cineva canta pe strada sau intr-un magazin, e privit cu ochi incruntati, dezaprobatori. Avem glas frumos, puternic, melodios, capabil sa produca o multitudine de sunete, unele dintre ele imposibil de reprodus chiar si de cele mai istete pasari. Si cu toate acestea, ne cenzuram. Ne autocenzuram. Ce-ar fi daca am canta din nou? Impreuna? Ce-ar fi daca am zambi si ne-am alatura celui care canta de unu singur pe strada? Ce-ar fi daca am canta chiar daca toata viata ni s-a spus ca “nu avem voce”. Ar fi fain, nu? Ei bine, am descoperit in Bruxelles un loc unde ne putem reuni si canta, chiar daca “avem” sau nu voce dupa canoanele muzicale. La chorale d’un soir reuneste pe cei mici si pe cei mari, pe cei cu voce sau fara voce, pe cei cu ureche sau fara […]

Read More →