Searching for Balance / O căutare de echilibru
Acum mulți ani, am ajuns în Bruxelles într-o noapte înfricoșător de ploioasă, de ziceai că cerul se hotărâse să dea drumul la apă care curgea precum o cortină transparentă rece și udă spre pământul deprimat. Mai că tăiai ploaia cu cuțitul iar șuvoaiele de apă șiroiau râuri-râuri pretutindeni. Venisem cu autocarul Eurolines, dupa o interminabilă …
Continuă lectura "Bine ați venit la Bruxelles… fără papuci? (Fragment din „Drumul”)"
A venit un nou an. S-a încheiat altul. Eu una încă nu m-am dezmeticit. Iată-mă prin urmare reflectând cu o infuzie de lavandă, tei și mușețel alături, ronțăind ultimii biscuiți cu ghimbir făcuți de al meu soț, după rețetă englezească. Și între cronțăieli dulci-iuți și sorbit prelung din infuzia calmantă, aleg să mă concentrez doar …
Continuă lectura "19 realizări personale care mi-au îmbunătățit calitatea vieții"
Ce au în comun o fostă fabrică de bere, o bucată de plajă plină de mucuri de țigară și un labirint de dulapuri? Ei bine, arta, mai precis arta contemporană. Am crezut că voi vizita un muzeu, dar s-a dovedit a fi un centru de artă contemporană, pe nume Wiels. Aflat la doar câteva stații …
“Ozzie, tu stai acasă!”, așa îi spun cățelului meu când mă pregătesc să ies pe ușă fără el. Acum câțiva ani, când încă era pui, ar fi început să scâncească precum un copil speriat că va fi abandonat. Ar fi lătrat timp de 10 minute și ar fi schelălăit în agonie canină bună de înmuiat …
Întotdeauna mi-a fost frică de ace. Când a trebuit să îmi fac testul de grupă sanguină pentru buletin, am leșinat cât eram de lungă după ce m-au înțepat în deget. Când mergeam pentru analize de sânge se lăsa mai mereu cu o senzație de leșin, scădere de tensiune și văzut prin ceață. Numai la gândul …
Continuă lectura "Cum mi-am învins frica de ace și injecții"
La noi în cartier e o stradă al cărei nume mă face deseori să zâmbesc. Și tu ai zâmbi garantat dacă ai știi că mergi pe Avenue de l’Optimisme. De fapt cred că fiecare cartier ar trebui să aibă o stradă care să evoce optimismul. Poate așa am zâmbi cu toții mai des sau poate …
Am început să scriu mai des pe blog pe la începutul lui noiembrie 2018, după o perioadă lungă de tăcere datorată unor, hai să le zicem, provocări personale și medicale. Era ca o renaștere a capacității mele de exprimare, o ameliorare a capacităților mele cognitive, o reîntoarcere gradată la origini. Am început să scriu progresiv, …
Continuă lectura "Împlinesc un an de când scriu frecvent pe blog! Mulțumesc că mă susții!"
La restaurantul Lunch Garden care din fericire e deschis duminica, cu o foame de lup și cu tava în față, întreb dacă felul de mâncare cu pește conține lactoză. “Nu știu, dar pot adăuga”, îmi spune ospătarul. “Păi, eu am intoleranță la lactoză, deci nu vreau să îmi puneți lactoză. Vreau doar să știu dacă …
Am fost azi la spital, iar spre deosebire de alte dăți din trecut, am fost calmă, ba chiar glumeață. Când am intrat în cabinetul în care urma să mi se ia sânge, păream fără pic de stress. Zâmbeam în timp ce am pronunțat « Bonjour »-ul de salut pe un ton voios. M-o fi ajutat și ședința …
Continuă lectura "Zâmbăreață azi la spital, nu ca altă dată. Totul este trecător."
Într-o zi de primăvară belgiană când soarele încă ezita să se arate la față, m-am întâlnit cu Monica la o cafea. Eu molcomă, gânditoare și lentă în mișcări, ea efervescentă și colorată precum bulbii înfloriți din țările de pe lângă Marea Nordului. Tocmai își făcuse debutul literar în România, publicând prima ei carte: « Piatră de …
Continuă lectura "Culeg o piatră de hotar și ți-o citesc la ureche"
Iată o fotografie relativ inocentă ce mi-a atras atenția în timp ce degetul îmi aluneca într-un scroll-down de social media. Două tipuri de alegeri, două drumuri puse în opoziție și o lecție moralizatoare obligatorie despre depunerea de efort. Primul drum, la care se înghesuie toată lumea din fotografia motivațională, e o cale lungă si întortochiată, …
Tot îmi sare în ochi această frază: « EU sunt singura persoană responsabilă pentru tot ceea ce mi se întamplă». E o frază care se vrea motivantă, o frază menită să ne responsabilizeze, să ne impulsioneze să ne luăm greutățile și viața în piept, să ieșim prin forțele proprii din dificultățile pe care le avem, să ne …
Dacă te simți singur și dezamăgit de ceilalți, cere ajutorul. Dacă te simți neînțeles, izolat și abandonat, unul împotriva celorlalți, cere ajutorul! Dacă mintea îți e asaltată doar de gânduri împroșcate de noroi, goliciune, negativ și durere, cere ajutorul! Dacă te simți asediat de idei negre, idei care nu îți mai dau pace și pe …
Continuă lectura "Pentru toți cei care au nevoie de ajutor dar și-l neagă"
⁃ Încetează! Încetează ceea ce faci! ⁃ Păi.. ⁃ Ți-am spus să încetezi! ⁃ Dar ...ă... ⁃ Gata! Niciun ăă! ⁃ Dar, ⁃ Încetează, îți spun! În clipa asta! Nu ești bătut la cap ca să înțelegi, nu? Încetează A-CUM! Băiatul își privește tatăl, un englez roz-roșu de la soare din cap până în picioare, …
Făcusem o greșeală imensă suindu-mă în autocarul cu direcția către Arrecife. Și nu pentru că drumul dura cam o oră și nici pentru că orășelul s-a dovedit a fi o destinație de care ne-am fi putut lipsi cu ușurință. Străduțele murdare și părăginite în care domnea dezolarea, gunoaiele de pe jos, bărcuțele decolorate ce pluteau …
Când eram mică, eram al naibii de înceată. Nici acum nu sunt mai brează în unele situații. Îmi exasperam părinții cu încetineala mea, mai ales pe mama și mai ales la mâncat. Mestecam și mestecam și iarăși mestecam fiecare dumicat, dintr-o parte în alta a gurii, de zeci și zeci de ori. Timpul mesei se …
Continuă lectura "Relația cu mâncarea sau mai dă-o naibii de vină"
Nu aș fi crezut că ziua îmi va rezerva o așa situație surprinzătoare. Griul de pe cer și aversele ce cădeau șiroaie pe trotuarul devenit cenușiu anunțau apropierea sfârșitului verii. O zi dezolantă ce îmi alimenta cu succes aceeași dezolantă stare interioară. Cu greu m-am urnit din pat, târându-mi pașii către bucătărie. Ceai, pastilă de tiroidă, …
Continuă lectura "Cele mai frumoase cuvinte pe care mi le-ar fi putut spune cineva"
Acum câțiva ani, după patru ore de analize la spital, am fost diagnosticată cu intoleranță la lactoză și asta mi-a dat peste cap relația amoroasă... cu mâncarea. Am zis adio dragă brânză telemea, adio caș și cașcaval, adio smântână, brânză feta, iaurt, unt și kefir. Fără croissante la cafea, fără sosuri și maioneze industriale (care de …
Continuă lectura "Cea mai frumoasă nuntă, cu peripeții de lactoză și meniu vegan"
Cine zice flamenco, se gândește la pasiune, forță și seducție, la improvizație, suspans, dezinvoltură, la suspine, putere și siguranță de sine. La Andalucia, la caldură, la picături de sudoare, zgomot, frisoane și la tumultul vieții pompându-ți în vene. Dar nimeni nu se gândește la disciplină, la muncă, la durere fizică, la nesiguranță, la enorm de multe reguli și structură (da, REGULI …
Continuă lectura "Flamenco. Poate îți folosește povestea mea"
Ies din supermarket și străbat sprințar parcarea. În fața mea, pășește nehotărât un bărbat de o vârstă incertă. E clar, tânar nu mai este, ar putea fi și bunic, însă pielea lui neagră, întinsă și lucioasă, decorată doar de câteva riduri fine în zona frunții și a gurii nu vrea să îi trădeze anii. Îmbrăcat …
Continuă lectura "Ce aș fi vrut să știu despre diabet dar e prea târziu"
Și s-au dus. Au lăsat ușa larg deschisă în urma lor și un vid imens în căsuța lor. Ar fi fost loc de un “ La revedere” sau măcar un "Adio", dar nici urmă de așa ceva. În schimb în jur domnea tăcerea. Și-au lăsat adăpostul, mâncarea, apa și jucăriile și s-au dus, întinzandu-și aripile …
Continuă lectura "Și duși au fost ei doi în zbor, lăsând confortul în urmă pentru gustul libertății"
Te-am visat mort. Dar erai viu la suprafață. Te-am visat mort, dar doar pe interior. Îți mâncau viermii sufletul, iar bucuria și dragostea îți intraseră în putrefacție. Te-am visat mort, găunos și plin de puroi. Pentru că uitaseși să trăiești. Pentru că uitaseși să iubești. Încet, încet, cu timpul, de vipere te-ai înconjurat, crezând că …
Ozzie în autobuz păzește sârguincios intrarea. Ușile se deschid, ușile se închid, nu-i bai, el așteaptă răbdător. E copleșit de căldură și nici apă nu mai vrea. Ce ți-e și cu canicula asta, în țara în care obiceiul e să plouă. A luat-o razna vremea asta și pe noi cu ea. Ușile se deschid, ușile …
De ziua mea nu-i musai să zâmbesc. Pot și să plâng, dacă de asta am eu chef. Dar nu am plâns. Deși starea mea interioară arăta precum o zi ploioasă și înorată. Gândurile îmi goneau într-una antrenând un cumul și mai intens de emoții. “E ziua mea, la naiba, doar nu o să o petrec …
Continuă lectura "E ziua mea, ce naiba! Despre emoții “indezirabile” când le aștepți cel mai puțin"
Pârâul curge ușurel, susurând povești de viață. Toate vin, toate se scurg, lin, în dâmburi, pe o colorată ață. Muntele îi e alături, stă semeț cu fruntea-n cer. Brazii falnici îi sunt martori, bine-înfipți în pământ și ceva severi. Pârâului nu-i pasă, se rostogolește la vale. Muntele îl privește împăciuitor, pe el, cel boem, liber, coborând agale. …
Continuă lectura "Bună munte, bună brazi, vă mulțumesc că m-ați primit azi!"
Am dat să ies când ochii mi-au căzut pe rochia maro-grena ce atârna semeață în cuierul lojei în care domnea solitudinea. Nici urmă de forfota și încordarea de dinainte. Agățate de rochie cu un ac de siguranță, cordonul și gulerul din dantelă albă ce o decoraseră prin contrastul de culoare, formă și textură, încă mai …
Continuă lectura "Spectacolul de flamenco s-a terminat, dar pasiunea continuă. Olé!"
Când te muți dintr-un oraș în altul, chiar și în propria ta țară, îți e greu. Schimbi nu numai orașul, dar și casa, mobilele, salteaua pe care dormi, obiceiurile dimineața, magazinele unde iți faci cumpărăturile, vecinii, anturajul, piața de unde îți iei legumele, doctorii, parcurile, furnizorii de electricitate, gaz, apă și internet, pâna și gropile …
Votul tău contează și tu știi asta, fie că locuiești în România sau peste hotare. Iar data viitoare când vei vota în diasporă, cel mai probabil istoria cozilor se va repeta. Pentru că administrația publică românească este în general lentă, reticentă la implementări inovative și nici nu prea învață din greșeli. Cozile pentru votul în …
Eram satisfăcută și ușurată. După o așteptare de doar cinci ore, reușisem să votez în marea duminică de 26 mai. Acum o saptamâna și o zi. Aleluia! Mă așteptam la coadă. Eram pregătită. Și fizic și psihologic. Doar mai avusesem experiența votului în diasporă când am așteptat cu orele. De aceea venisem devreme la secția …
Continuă lectura "Vom rescrie oare istoria unei zile? Sau o vom repeta? Aleluia!?"
Am ieșit la vot. Stau la coadă, pregătită pentru o așteptare de două sau chiar trei ore. Poate ar fi trebuit să vin mai devreme. Poate ar fi trebuit să ma fi trezit și mai devreme. Ce-i drept m-am mișcat greu azi-dimineață, deși am deschis ochii pe la 7:00. Și greu se mișcă și coada …
Continuă lectura "E coadă enormă, dar am ceaiul și mărul cu mine. Stau să votez."
